Despre religie, credință și Divinitate

„Biserica este casa Lui Dumnezeu. Cum arată o biserică. Din credință și iubire pentru Dumnezeu, oamenii zidesc biserici frumoase. Ne comportăm frumos în biserică pentru că este casa Lui Dumnezeu. Ce fac eu pentru biserica mea. Dumnezeu ascultă rugăciunea oamenilor credincioși. Cuvântul lui Dumnezeu poate fi cunoscut din Biblie.”

„Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel. Nu face diferențe.”  și totuși „Dumnezeu ascultă rugăciunea oamenilor credincioși.”

Acestea sunt câteva din enunțurile din manualul de religie al clasei întâi. Răsfoindu-l mi s-a părut că mă reîntorc în școala generală… și asta nu mi-a creat nici măcar un dram de emoție pozitivă. Aveam să regăsesc, în aceste pagini, același Dumnezeu închis în Biserici și pe care Îl găsești exclusiv mergând și rugându-te acolo, care stă și monitorizează dacă ai fost cuminte/ascultător/bun. Dacă, ici colo, manualul ar fi fost presărat cu câte un „și”, copiii noștri ar fi avut șansa de a gândi că Dumnezeu poate vorbi, într-adevăr, prin Biblie, dar și altfel, adică le poate vorbi direct; că Dumnezeu locuiește în biserică, dar și în alte părți, adică în ei. Ce face manualul este să îl plaseze cumva, în continuare, în exterior pe Dumnezeu, deși trebuie să recunosc că în trecere este strecurată și afirmația  că Dumnezeu este prezent în creația Sa și în biserică.

 

„Îl experimentăm pe Dumnezeu în funcție de ce ne-a spus altcineva despre El. Nu Îl experimentăm în interiorul nostru. Suntem rebeli și răzvrătiți împotriva acestui Dumnezeu care e în exteriorul nostru.”

Iyanla Vazant

Nu cred că există în Universul acesta cuvinte care să exprime mai simplu relația mea cu Dumnezeu decât cele de mai sus.

Am orbecăit mulți ani pe lumea asta fără o direcție, fără continuitate. Tot timpul am fost într-o căutare, dintr-o lipsă acută de ceva… de sens, cred. Îmi amintesc un  exercițiu din Cursul de Miracole care îți cerea să privești în cameră și să spui ce vezi și apoi să completezi cu afirmația ești asta pentru că eu ți-am dat această semnificație... și dacă tot sensul e dat de mine, mie cine îmi dă sens?

Mi-am trăit mare parte din rebeliunea care era în mine în raport cu preoții și cu biserica ortodoxă: am fost supărată că altcineva alesese pentru mine religia, să fiu botezată etc. Am fost furioasă pe ceea ce predau în școală la orele de religie și consumam pe interior multă stamină să le demonstrez că greșesc. Am condamnat în sinea mea și mersul la biserică, și apăsarea, și coloritul sumbru din bisericile ortodoxe. Am cochetat cu catolicismul (măcar pentru simplitatea și luminozitatea bisericile lor, îmi păreau mai puțin încărcate, mai puțin apăsătoare, parcă vinovăția și pedeapsa nu erau punctele cheie). Am fost furioasă că a trebuit să port în cârcă greutatea morții lui Isus. Acolo unde alții găseau alinare, eu găseam doar judecată – iar enunțurile din manualul de religie de la începutul articolului îmi zic că nu totalmente deplasată interpretarea mea. Am dus mult timp lupta asta. Conflictul era întreținut de gândul ăsta care își găsise de mult timp locul în mine, cred că m-am născut cu el: Dumnezeu e bun, dar ce dovezi aveam? Creștinii știu că Dumnezeu stă la colț, monitorizează și pedepsește și oricum e atât de crud că doar a făcut cu Isus ce a făcut, iar trecerea catolicilor se oprește un pic în purgatoriu, un loc nu tocmai plăcut zugrăvit.

Ceva din mine nu a rezonat niciodată cu ceea ce ceilalți spuneau despre Divinitate și asta m-a făcut să mă simt mult timp singură și să mă întreb dacă nu cumva sunt e ceva în neregulă cu perspectiva mea asupra Sa. Dumnezeul, pe care Îl simțeam eu (și pe care acum Îl simt și mai mult), este dornic să experimenteze și o face prin mine, ca să învățăm împreună, pentru că măreția nu simt că vine din atotștiință, ci din deschidere, din dorința de a vedea mai multe perspective; nu mă judecă pentru că judecata nu servește evoluției mele; nu îmi condiționa accesul la EL, izbăvirea și eternitatea… le am deja și le-am avut dintotdeauna, pentru că Divinitatea și eu suntem un tot. A fost acolo să mă ajute când eu pe nivelul meu de dezvoltare nu puteam să duc lecția, să mă tragă de mânecă pentru a ajunge pe drumul meu. Doar când mi-am dat voie să nu îmi mai pese de ce cred ceilalți și când mi-am dat voie să Îl simt pe Dumnezeul pe care Îl știam din alte spații, abia atunci fuga după sens s-a încheiat.

Toți avem nevoie să simțim că lucrurile au sens, că noi avem un sens, dincolo de planul material. Nu cred să mi se fi părut ceva mai exasperant decât senzația de gol existentă în perioada de interogare a veridicității Dumnezeului din interiorul meu. Dar doar experimentând vidul acela înnebunitor, trăind întunericul acela exasperant, am ajuns să Îi dau voie să fie, așa cum mi s-a arătat mie, fără a mai simți nevoia de a-l pune în opoziție cu abordarea altora. L-am acceptat așa cum mi s-a arătat și acum învăț  să colaborez cu bucata asta divină din mine.

Credința este alegerea conștientă de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca fiind real așa cum e și cum se arată fiecăruia, precum iubirea este alegerea conștientă de a-l accepta și prețui pe cel de lângă tine așa cum e și pentru tot ceea ce e. Credința este alegerea de a te conecta cu partea de Divinitate din tine și de a o accepta. Iar când credință e autentică, când înțelegi că ești co-autor (iar partenerul tău este Dumnezeu), atunci poți să îți asumi existența, să ieși din dualitate și să te concentrezi pe creștere.

Revenind la manualul de religie, ce am să îi reproșez este că are tendința de a condiționa și de a-l poziționa în exterior pe Dumnezeu. Este minunat că Biserica există și că pe unii dintre noi îi ajută să intre în contact cu Dumnezeu, dar Dumnezeu este o energie mult prea subtilă și atotprezentă pentru a fi rezumată la atât.

Am rezonat foarte mult cu formulele de rugăciune de mai jos, pe care le-am descoperit într-un curs dedicat persoanelor diagnosticate cu cancer și terapeuților care lucrează cu aceste persoane și m-am gândit că ți-ar putea fi și ție utile pe drumul către găsirea Divinității din interior.

Pentru cei care nu reușesc să găsească Divinitatea:

„Doamne, ajută-mă să cred! Ajută-mă să cred în Tine! Doamne, ajută-mă să nu mă îndoiesc de Tine! Aleg să nu mă îndoiesc!”

„Nu o să mă îndoiesc! O să am credință! Mă predau, mă predau, mă predau!”

„Doamne, arată-Te! Vreau să te cunosc. Vreau să știu dacă ești adevărat, dacă mă iubești și dacă îți pasă de mine!”

În cazul în care te confrunți cu o boală/situație dificilă/disperarea:

„Nu înțeleg de ce se întâmplă asta, dar am încredere în Tine, am încredere că ceva bun o să iasă din asta.”

„În numele lui Isus, sunt vindecat, sănătos etc.”

 

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Publicat de

ralucarauta

Eu sunt Raluca şi sunt trainer de dezvoltare personală, practician EFT (Tehnici de Eliberare Emoțională) și Theta healer. De-a lungul vieţii, parcursul meu profesional a fost un şir de încercări, cu salturi din domeniul bancar către presă şi mediul nonguvernamental. În toate m-am regăsit câte puţin, ca apoi să mă pierd definitiv. De ce? Aveam să înţeleg mai târziu când am descoperit că ceea ce căutam eu cu ardoare era vocaţia, nu un job care să îmi asigure liniştea financiară. Dar vocaţia mi-am descoperit-o în timp ce mă căutam şi mă descopeream pe mine. Şi aş fi putut chiar să nu îmi dau seama că vocaţia mea e de a sprijini oamenii, dacă nu aş fi avut în preajma mea persoane care să îmi deschidă ochii, care să mă tragă de urechi şi să mă întrebe dacă văd că fac deja ceea ce trebuie să fac:)). Momentul zero pentru trezirea mea a fost naşterea fiicei mele. Atunci îmi stăruia în minte doar întrearea Cine sunt eu? Cine mai sunt eu? Abia devenisem mamă, rol la care visasem de când mă ştiam şi care s-a materializat destul de greu (deşi toate funcţionau în parametri normali), şi cu toate astea eram nemulţumită, nefericită, descurajată, pierdută - şi nu, nu e vorba despre vreo drepresie post-partum. Întâmplarea a făcut ca, în perioada aceea, prietena mea cea mai bună să organizeze seri de meditaţie şi diverse workshop-uri şi m-a chemat la unul dintre evenimente. Au trecut 5 ani de atunci (ani de muncă neîntreruptă, de dezintegrare şi de reconstrucţie pe baze autentice) şi totuşi acele prime meditaţii de împăcare cu copilul interior şi de aflare a arhetipului feminin încă îmi stăruie în minte. Atâtea răni au scos la suprafaţă şi atâta înţelegere au adus încât stau la baza procesului meu de regăsire. Astfel, am început să lucrez cu mine, să-mi descopăr rănile şi straturile de ego pe care le adăugasem de-a lungul acestei vieţi, să îmi amintesc de mine, să fac terapie, să descopăr şi să vindec depresia în care mă scăldasem ani de zile, să îmi găsesc vocaţia, să mă bucur pentru tot ceea ce mi se întâmplă, să accept tot ceea ce se întâmplă. Consilierea de dezvoltare personală Ni se spune că viaţa e grea, complicată şi că şansele de reuşită ţin mai degrabă de puterea financiară decât de forţa noastră interioară, suntem educaţi să credem că puterea noastră echivalează cu câți bani facem, cu percepţia celorlalţi asupra noastră, cu evaluările lor asupra noastră… deşi evaluările lor sunt doar concluziile lor din perspectiva propriei experienţe şi a criteriilor pe care ei le au pentru propria persoană. Şi aşa ajungem să fim nişte adulţi nefericiţi, timoraţi, anxioşi, dependenţi de ceilalţi, focusaţi pe exterior, cocoşaţi, cu respiraţie superficială. Splitaţi între ură şi milă, puşi la zid de judecătorul din interiorul nostru, ne îndepărtăm cu o viteză uluitoare de valorile autentice IUBIRE şi COMPASIUNE, care prea rar ne influenţează relaţia cu propria persoană şi cu ceilalţi. Dar dacă ar exista ceva care schimbe tot acest tablou? Dacă am putea avea o altă abordare a vieţii? Pentru mine, consilierea de dezvoltare personală asta a făcut, ea a fost răspunsul pe care îl căutam. Consilierea de dezvoltare personală se adresează persoanelor sănătoase psihic, care sunt în căutarea unor răspunsuri, a unei noi perspective. Este o terapie de sprijin pe drumul căutării autenticului, a esenţei din fiecare persoană, iar esenţa noastră înseamnă IUBIRE şi COMPASIUNE. Dacă rezonezi cu ceea ce scriu, dacă te afli şi tu într-un proces de reîntoarcere în tine, către esenţa ta, si ai nevoie de un partener pe acest drum pe alocuri foarte dificil, te invit să îmi scrii pentru a stabili o şedinţă de consiliere. Pentru a stabili detaliile întâlnirii, poţi folosi formularul de la rubrica contact. Cursuri şi acreditări: Fixins, Replace, Repair and Maintain Relationships, Iyanla Vanzant, 2018 Stress Management - Techniques for coping with stress, Capernaum Ltd, 2018 Practician EFT Nivel 1&2, Karl Dawson EFTMaster & EFT Matrix Reimprinting Academy, 2018 Stress Management, Capernaum Ltd, 2018 Empowered Empath, Luna & Sol Pty Ltd, 2018 Theta Healing Advanced DNA, ThetaHealing Institute of Knowledge, 2017 Business communication, Academia Britanică de afaceri şi comunicare, 2016 Personal development and growth, Academia Britanică de afaceri şi comunicare, 2016 Theta Healing Basic DNA, ThetaHealing Institute of knowledge, 2015 Consilier pentru dezvoltarea personală, S.C. Allure Line S.R.L., cod COR 242324, 2015 Consilier vocaţional, Top Quality Management, cod COR 242315, 2014 Workshop-uri, seminarii, webinar: Magia de a fi femeie, organizat de www.femeiatrezita.com, februarie 2018 Mindfulness - Stresul: Prieten sau Dușman?, organizat de Life University, martie 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s