Despre gelozie

Publicat de

Bine te-am regăsit!

Îţi propun, astăzi, să vorbim despre gelozie. Fiecare dintre noi a trăit măcar o dată în viaţă acest sentiment, ba chiar unii leagă iubirea de gelozie şi condiţionează cumva persistenţa iubirii de existenţa geloziei, măcar a unui dram de gelozie. Tu ce simţi? Este gelozia o dovadă de iubire?

DEX-ul defineşte gelozia ca fiind un sentiment chinuitor şi obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită este necredincioasă.

 

„Întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii,

pentru că el pur şi simplu dispare. El nu era altceva decât absenţa luminii.

La fel, gelozia este absenţa iubirii.”

OSHO

Povestioara 1

„F. sigur mă înşeală. M-am uitat pe whatsapp-ul lui şi mă uit şi când e activ, şi e activ şi nu vorbeşte cu mine. Vorbeşte cu persoana pe care a angajat-o, dar vorbesc mult şi… şi ea e foarte frumoasă. Sunt sigură că mă înşeală… Mereu mi-a fost frică că o să o facă…” (S., femeie, 33 de ani)

Acesta a fost al doilea moment pe parcursul terapei în care gelozia, deşi subiectul feminin al relaţiei diferea, a apărut. Niciodată S. nu avusese dovezi palpabile, dar această frică îi ghida viaţa. Şi suspiciunea îi afecta relaţia: era îmbufnată, rănită, frustrată, dar, totuşi, în timpul orelor de consiliere dădea libertate de exprimare şi părţii sale care punea sub semnul întrebării existenţa acestor aventuri extraconjugale. Şi am pornit împreună pe traseul vieţii sale pentru a înţelege de unde vine această frică. S. avea să descopere că teama vine din copilărie, că cea înşelată fusese mama sa, iar ea aceea care trăsese concluzia că aşa se întâmplă în relaţii de iubire.

„Gelozia îşi are originile în vârsta copilăriei, atunci când copilul simte că unul dintre părinţi – pe care îl iubeşte foarte mult – nu îi dăruieşte suficientă iubire.” (Dr. Miron Itzhak)

Afirmaţia de mai sus i se aplică şi lui S. Fiind mai ataşată de tată, S. este rănită de aventurile acestuia, pe care nu le percepe doar ca infidelităţi faţă de mamă sau ca suferinţă/rană provocată familiei, ci le priveşte ca factori care limitează iubirea parternă şi propriul acces la tată.

Povestioara 2

Fetiţă, 5 ani, foarte geloasă, se simte vulnerabilă când părinţii nu îi dau atenţie, are accese de plâns atunci când tatăl socializează cu alte femei, nu are încredere în sine, are nevoie de confirmări constante că este o fetiţă frumoasă. Mama vine în terapie şi începem să lucrăm pentru a afla de unde vin toate aceste sentimente. Descoperirea mamei: în sarcină, a primit interdicţia de a întreţine relaţii intime cu soţul pentru a nu pune în pericol sarcina. Timp de 9 luni de zile, fiecare se descurcă cum poate, ceea ce o face pe soţie să se simtă anulată ca femeie, neiubită, neapreciată. Femeia pasează toate aceste sentimente fetiţei.

 

Perspective asupra geloziei

Din perspectiva psihologică, gelozia îşi are originea în anxietate, în frică şi este consecinţa unei insecurităţi, cel afectat de gelozie ducându-şi existenţa la graniţa dintre furie, dependenţă, jignire, nesiguranţă.

Din perspectivă spirituală, Jacques Martel consideră gelozia rezultatul acţiunii următorilor factori: nesiguranţă interioară, respect de sine scăzut şi lipsă de încredere în propria persoană (neîncredere care mă face să mă îndoiesc de capacitatea mea de a crea lucruri în viaţa mea sau să îmi fie frică că voi pierde ceea ce am – mai ales partenerul).

Pentru a înţelege gelozia, poate, ar fi utilă o analiză care face diferenţa între sentimentul de gelozie, comportamentul gelos şi persoana consumată de gelozie, care este candidatul ideal pentru dezvoltarea unor comportamente abuzive (sexual şi psihic).  Fiecare individ nutreşte sentimente de gelozie, pe care eu le văd mai degrabă ca pe un alint, ca pe un instrument de testare a iubirii celuilalt, deşi atunci când ajungi să trăieşti IUBIREA, autenticitatea şi abundenţa sa fac inutile toate aceste tertipuri. Comportamentul gelos presupune control, scopul său este îngrădirea libertăţii partenerului. Atunci când o persoană este consumată de gelozie îşi trăieşte relaţia aducând constant acuze celuilalt, este atât de posesivă încât îşi izolează partenerul, îşi ameninţă partenerul cu pedepse fizice şi nu de puţine ori le şi aplică, îşi „sancţionează” verbal partenerul.

De asemenea, psihologii vorbesc şi despre gelozie ca proiecţie inversată … un instrument la care probabil aţi apelat măcar o dată. Acest tip de gelozie apare atunci când o persoană vrea să îşi înşele partenerul şi din diverse motive nu îşi permite să o facă şi atunci începe să să îşi acuze partenerul de o infidelitate.

Şi dacă toate acestea stau la baza geloziei, de ce totuşi oamenii o tratează prin raportarea la iubire?

Programele care ar putea sta la baza acestei răni egotice ar putea fi formulate astfel: „Iubirea este insuficientă”, „Iubirea este limitată”, „Nu merit să fiu iubit/ă”, „Oamenii nu sunt demni de încredere”, „Eu nu sunt demn/ă de încredere”, „Nu sunt suficient de bun/ă”.

Probabil că legătura iubire-gelozie apare tocmai ca urmare a modului în care am internalizat iubirea: ce ni s-a spus despre iubire, cum s-a desfăşurat povestea de iubire dintre părinţii noştri, cea dintre noi şi părinţi (vă aminti-ţi întrebarea Pe cine iubeşti tu mai mult? – poate răspunsul e, cel mai adesea, pe amândoi la fel, dar această întrebare ne dezvoltă înclinaţia spre comparaţii, spre clasamente), de condiţionările cu care am fost „trataţi” pentru a primi iubirea şi care ne-au făcut să tragem concluzia că nu suntem suficient de buni pentru a o primi, de comparaţiile în care am fost incluşi. Şi dacă gelozia are la bază neîncredere şi iubire limitată, probabil că dizolvarea sa vine ca urmare a unei formule de tipul: Mă iubesc şi Mă accept aşa cum sunt (asta înseamnă că sunt şi de încredere şi, dacă eu sunt încredere, înseamnă că şi ceilalţi sunt) + Iubirea este suficientă. Atunci când găseşti rezervorul de iubire din interior, nu îţi vei mai permite să intri în relaţii care sunt sub nivelul tău de dezvoltare. Vei învăţa să iei ceea ce meriţi de la viaţă şi să ieşi din scenariul care nu te pune în valoare.

Dizolvarea

Gelozia este una dintre umbrele noastre (Jung), adică una dintre părţile întunecate/negative ale eului. Este ceva ce vom cunoaşte prin proiecţia asupra celorlalţi. Ca orice umbră este greu de integrat, este ceva ce noi nu vrem să vedem la şi în noi, ce nu putem accepta despre noi. De aceea, proiecţia este mecanismul prin care putem deveni conştienţi de propriile umbre. Ce vedem negativ sau ceea ce nu ne place în ceilalţi este foarte bine exprimat în noi – vă propun ca de astăzi înainte să încercaţi acest exerciţiu: Ce nu îmi place la X? Ce mă enervează în relaţia cu X? Ce trăsături nu îmi plac? Veţi descoperi că adevăratul partener de „conflict” nu e cel din faţa voastră… e mult mai aproape de voi! De fapt, fix de aceea ne enervează, irită, deranjează anumite trăsături pe care le vedem în anumite persoane. Ele sunt ale noastre şi nu le lăsăm să se exprime, consumăm multă enegie pentru a le ţine în frâu, nu le eliberăm, le cedăm din puterea noastră şi ne lăsăm ghidaţi de ele.

Pentru a elibera această rană, cel mai simplu ar fi să alegi să începi terapia. Meriţi!

Dacă nu eşti pregătit, iată câteva sugestii:

  1. Recunoaşte-i existenţa: Te văd gelozie! Îţi recunosc puterea! Nu îţi mai dau din puterea mea! Nu mă mai lupt cu tine!
  2. Observă-te zi de zi şi notează, măcar mental, contextul în care se activează gelozia, ce te agaţă etc.
  3. Dă-ţi timp şi analizează obiectiv situaţia, află ce te declanşează, ce întreţine gelozia, încearcă să îţi aminteşti când şi de ce au apărut primele sentimente de gelozie.

În final, vă propun să reflectaţi la aceste două citate şi să vă daţi răspunsuri autentice:

„Sexul dă naştere la gelozie, dar aceasta e un efect secundar. Nu aveţi cum să scăpaţi de gelozie, căci nu puteţi renunţa la sex. Dacă aţi reuşi să transformaţi sexul în iubire, gelozia ar dispărea de la sine.” (OSHO)

„Dacă iubiţi cu adevărat o altă persoană, aveţi încredere că ea nu se va duce la altcineva. Dacă totuşi o face, înseamnă că nu vă iubeşte, şi în această privinţă nu mai este nimic de făcut. Iubirea adevărată generează această înţelegere.” (OSHO)

 

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s