În încercarea de a trăi idealul, reușim să obținem doar nefericirea

Publicat de

IDEÁL, idealuri, s.n. Model, noimă, țel suprem care determină felul și caracterul comportamentului indivizilor sau al grupurilor sociale; reprezentare a acestui țel. Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție. (DEX)

Tu lupți pentru obținerea acelui ceva proiectat demult, care promite să-ți aducă mulțumirea, fericirea, împlinirea?

A trăi pentru a atinge un ideal echivalează, din punctul meu de vedere, cu o condamnare la nefericire, frustrare și furie.

Idealul poate să privească cariera, căsătoria, comportamentul, felul în care arăți. Idealul nu are nicio legătură cu ceea ce ești tu de fapt, cu ceea ce îți dorești, cu ceea ce poți.

Sunt sigură că ești implicat/ă chiar acum în aducerea unui ideal la viață și sunt sigură că reușești să consumi o cantitate uriașă de energie pentru a face asta. Dar în timp ce depui toate aceste eforturi, ai putea să te descrii că fiind împlinit sau fericit? Ar fi mai corect să te cataloghezi ca fiind epuizat, iritat, frustrat, înverșunat?

Hai să vă dau câteva exemple întâlnite de-a lungul timpului pentru a înțelege de ce un ideal provoacă nefericire:

  • Fii cel mai bun și vigilent părinte din câți au existat vreodată!

Persoana aceasta era tot timpul în defensivă și în ofensivă, tot timpul în căutare de tartori, de agresori ai copiilor săi. Extrem de stresată, nu ezita să se lipsească de geamurile și gardurile grădiniței pentru a asculta (și de fapt a-și demonstra că se întâmplă asta) agresiunea în timp ce avea loc. Vă puteți imagina câtă energie îți trebuie să fii tot timpul stresat că o clipă de neatenție ar putea să îți știrbească din calitatea de a fi un bun părinte?

De unde a apărut modelul? Din sentimentul pe care îl avea copil fiind că e la dispoziția celorlalți, că cei care ar trebui să o apere nu o fac.

Am început să lucrăm întorcându-ne la copilărie, am asistat la confruntarea cu toate acele sentimente și, când s-a simțit în siguranță, această persoană minunată a început să lase încet, încet din frici să plece, a învățat să aibă încet, încet încredere în oameni, a început să vadă ce înseamnă de fapt pentru copii săi să fie un părinte bun și a reușit.

  • „Mi-ar fi plăcut un bărbat înalt, frumos, chibzuit, care să nu vorbească prea mult. Mi-ar fi plăcut un bărbat înalt, frumos, chibzuit, care să nu vorbească prea mult. Mi-ar fi plăcut un bărbat înalt, frumos, chibzuit, care să nu vorbească prea mult. Mi-ar fi plăcut un bărbat înalt, frumos, chibzuit, care să nu vorbească prea mult.”

Nu e o greșeală repetiția! E doar placa auzită de o fetiță în copilărie. Mesaj care stă la baza conturării idealului său masculin. Pe care, de altfel, îl obține, dar credeți că asta îi aduce fericire? Ei bine, nu. În atragerea idealului, femeia nu avusese timp să exploreze ceea ce voia ea cu adevărat, era prea ocupată să dea fetiței ofranda.

  • Ești dezordonat/ă, neglijent/ă, nu ai grijă de lucrurile tale etc.

Probabil i-ai spus copilului tău așa ceva, nu? De ce te înfurie că nu e ordonat, atent, grijuliu? Când a fost el de acord cu toate astea? Ce „prevedere” (a cărui contract?) ți se pare că încalcă?

Probabil, este vorba despre copilul ideal pe care l-ai proiectat în minte, pornind de la ceea ce ai auzit în copilăria ta, de la ceea ce ți s-a cerut ție să faci și să respecți, de la ceea ce ai fost tu. Și cam câtă energie consumi ca să îi demonstrezi că greșește nefiind cum i se cere? Și cam cum arată relația ta cu el? Dar cum rămâne cu el cu individualitatea lui?

A tânji după un ideal înseamnă a te încorda să obții ceva anume sau a obține ceva într-un anumit fel, înseamnă a modifica realitatea și pe cei din realitatea ta ca să răspundă așteptărilor tale. De asemenea, de atingerea acestui ideal atârni propria valoare.

A alerga după un ideal înseamnă:

– a nu trăi AICI și ACUM, deci a nu te bucura de momentul actual cu tot ce are el de oferit,

– a-ți scăpa detalii/indicii importante despre ce e adevărat

– a te transforma în tartor, pentru că idealul e mai important decât persoanele pe care le întâlnești pe drum

– a dezvolta un sistem de compensare puternic – din cauza frustrării ajungem să mâncăm prea mult, să bem prea mult etc.

Poți limita suferința practicând renunțarea. Ce înseamnă asta? Să alegi conștient să vezi ce îți provoacă nefericire, să te expui la ea și apoi să alegi să nu mai opui rezistență și să începi să accepți realitatea, așa cum e ea.

Am găsit în cartea The one skill, a lui Leo Babauta, acești 7 pași de urmat pe calea renunțării la ceea ce provoacă suferință:

  1. Vezi de unde vine acest ideal, acest model și de ce provoacă suferință.
  2. Vedeți cum înrăutățește idealul situația actuală.
  3. Pune de-o parte idealul și furia.
  4. Întoarce-te la suferință, accept-o, consolează-te.
  5. Vezi persoana și situația așa cum sunt. Vezi dacă nu cumva și cealaltă persoană suferă.
  6. Tratează persoana și situația cu compasiune.
  7. Tratează situația cu calm.

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s