Lupul cel bun și lupul cel rău

Publicat de

Salut!

Îți propun astăzi să continuăm discuția despre stima de sine. Pentru început te invit să citești povestea de mai jos. Povestea o regăsești în cartea „101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți” scrisă de George W. Burnes și apărută la editura TREI. Cartea este un instrument minunat pe care poți să îl folosești în munca cu copilul/copiii tăi.

 

„Un bunic stătea împreună cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.

– Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.

– E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet plăcut pe față. E un lup care arareori își folosește dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății, pentru că lupul crede că, dacă toți trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup, dragostea e ceea ce contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, el știe că, fără dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul de pericole pentru că îl iubește. Venim pe această lume dintr-un act de iubire și creștem prin iubirea pe care ne-o arată părinții noștri. Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hrănite și îmbogățite când iubim și suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea, pare să știe că bunătatea e parte din acea iubire. Când suntem buni unii cu alții e posibil – deși nu întotdeauna – ca și ei să ne arate bunătate. Zâmbește cuiva și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care-l ajuți probabil că te va ajuta și el când ai nevoie. Lupii seamănă întrucâtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură unii cu alții și, în general, se simt mai bine când se apropie unii de alții într-un mod cald, armonios. Dar, a continuat bunicul, să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când, își ridică buzele pentru a-și arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei, de obicei, simt teamă în locul iubirii și respectului, pentru că acesta este lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimântat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine sau ce urăște în loc de pe cine sau ce iubește, naște o grămadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii, al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și pe a sa. Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haită vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul păcii, al iubirii și al bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupului fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă doar de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău. Să ne imaginăm în continuare, a spus bunicul, că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul tău.

Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:

– Care din ei va câștiga? a întrebat blând.

Bunicul a privit în jos, cu bunătate în ochi, cu vocea blândă și a răspuns:

– Cel pe care îl vei hrăni.”

 

Sunt sigură că lupta aceasta nu îți este străină. Dacă ar fi să fii sincer cu tine, care ar fi răspunsul tău? Care dintre cei doi lupi găsește hrana adecvată în tine? Și ca să îți dai seama care ar fi cauza pentru care lupul fricii, al lăcomiei și al urii este cel care preia frâiele, întoarce-te în copilărie, vezi ce hrană ai primit de la părinții tăi și caută soluții pentru a diminua din puterea acestei bucăți din tine.

Fiecare dintre noi ascunde un lup rău. Toți am fost răniți, toți ne-am simțit, poate, insuficienți. Întrebarea e, dacă merită să îl hrănești în continuare. Lupul cel rău își fundamentează existența pe lipsa iubirii – el nu a primit-o așa cum avea nevoie, așadar nu a avut cum să învețe cum se simte să primești și să dai iubirea -, a devenit lacom și posesiv, în încercarea de a apuca cât mai mult de la viață pentru a putea acoperi golul, deficitul, și a învățat să trăiască într-o religie a urii, pentru că dacă urăște nu va mai suferi dacă ceilalți nu îl iubesc. Acest lup va fura din importanța oricărui gest de bunătate care vine înspre tine, îl va deforma, pentru că el a învățat că nu merită și că nu e demn de lucruri bune și te face și pe tine să crezi că nici tu nu meriți ori că nu ești demn. Dar nu e totul pierdut. Pentru a controla lupul cel rău trebuie să ai curajul să te vezi așa cum ești, cu toate lipsurile și neajunsurile. Apoi trebuie să devii atent și perseverent. Atent pentru a observa când și ce anume îl activează și perseverent în ai dizolva, destructura raționamentul.

Hrană pentru lupi

Lupul păcii, al iubirii și al bunătății Lupul fricii, al lăcomiei și al urii
Curaj

Neutralitate

Bunăvoință

Acceptare

Rațiune

Iubire

Bucurie

Pace

Mândrie

Mânie

Dorință

Frică

Suferință

Apatie

Ură

Vină

Rușine

Adaptare după Scala Conștiinței lui David R. Hawkins

 

Instrument de lucru

Dacă vrei să schimbi balanța puterii, pentru a fi mai aproape de esența ta, îți sugerez să îți acorzi ceva timp cu tine însuți și să identifici emoțiile negative care te ghidează. Apoi folosește mecanismul afirmațiilor.

Spre exemplu: Dacă ești ghidat de frică, primul pas este să admiți că aceasta există în interiorul tău, asta înseamnă că alegi să nu îi mai opui rezistență, pentru că tocmai neacceptarea acestei ipostaze a propriei persoane este cea mai bună hrană pentru orice emoție negativă.

  1. Ai putea să repeți (pentru minimum 30 de zile consecutive) următoarea afirmație: Te văd frică, văd cât de puternică ești, dar aleg, începând din această clipă, să nu te mai ignor sau să îmi mai doresc să te reduc la tăcere. Nu mă mai împotrivesc și știu că atunci când ai să vezi că nu ai cu cine să te lupți, ai să te întorci în lumina care sunt.
  2. Identifică ce anume generează în tine această emoție negativă – ce comportament, ce stare – și adaugă o afirmației: Spre exemplu, în cazul fricii, persoana ghidată de această emoție se simte cel mai probabil înspăimântată, lipsită de apărare, anxioasă. Adaugă-le și pe acestea în ritualul tău zilnic.

Deși îmi e frică, mă iert și mă accept așa cum sunt.

Deși mă simt lipsit de apărare, mă iert și mă accept așa cum sunt.

Deși sunt anxios, mă iert și mă accept așa cum sunt.

  1. Vezi de unde vine și iartă.

Frica are de cele mai multe ori legătură cu pedeapsa. Vezi despre ce pedeapsă e vorba și cine te-a pedepsit.

Dragă ….., te iert și te eliberez. Este în regulă să fac asta și sunt în siguranță.

 

Pentru cultivarea emoțiilor pozitive, ia componentele care hrănesc lupul cel bun și spune: Eu sunt iubirea. Eu sunt acceptarea. Eu sunt pacea. Eu sunt bucuria etc.

Spor la treaba! Reamintește-ți, în fiecare clipă, că ești frumos, perfect și complet. Totul este bine în lumea ta, mai ales dacă îi dai voie lupului păcii, al iubirii și al bunătății să observe toate lucrurile minunate pe care deja le ai.

 

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s