Spunând tuturor celorlalți un mare DA, îți spui ție un NU și mai mare

Publicat de

Ție îți e greu să le spui celorlalți nu atunci când chiar nu vrei să faci ceva, pentru că nu rezonezi cu acel ceva, sau când ai ceva mai bun de făcut? Sau mintea ta începe să facă analiza implicațiilor acelui Nu, pentru a ajunge la concluzia că, de fapt, nu doar că vrei, dar chiar îți dorești foarte mult să faci ceea ce ți s-a cerut ?

Acest text nu e despre acel nu care vine din sfidare, din rebeliune… toate aceste NU-uri sunt, de fapt, consecința NU-ului despre care vreau să îți povestesc azi și care ție îți este foarte cunoscut, nu-i așa? Articolul acesta este despre NU-ul pe care am învățat să ni-l spunem nouă, dorințelor și nevoilor noastre autentice, de frică să nu supărăm, dezamăgim, rănim etc. Cine nu învață să spună NU lucrurilor care îl îndepărtează de sine, care nu sunt în concordanță cu interiorul, va aduna atât de multă frustrare, iritare, mâhnire, pe care le va scoate în frecvente crize de furie, până la marea explozie.

Argumente pentru care spunem Da celorlalți:

–          Mintea noastră știe că e e mai frumos (pozitiv) să spui da

–          E foarte posibil să fi auzit în copilărie că nu e frumos să refuzi, așa că opțiunea e să spui da exteriorului

–          E foarte posibil să ne imaginăm că toate DA-urile pe care le spunem vor atrage niște beneficii/avantaje pentru noi

De ce nu spunem NU celorlalți

–          Pentru că îl asociem cu negativul

–          Pentru că în mintea noastră a spune Nu este sinonim cu dezamăgirea, cu egoismul

–          Pentru că ne e frică de reacțiile celorlalți

 

De ce e greu să sari de la Da la NU

–          În viziunea mea, raportarea la NU și Da are legătură cu iubirea și condiționarea iubirii, și atunci dacă NU înseamnă că nu primesc x, atunci o să mă grăbesc către un DA pe care nu mi-l doresc doar pentru că îmi doresc și mai tare acea bucată supusă condiționării  – spre exemplu, în copilărie ți se spunea „dacă nu mănânci, dacă nu faci etc.”… dar poate tu refuzai să mai faci pentru că te săturaseși sau poate erai obosi etc., dar venea partea importantă a condiționării „nu te mai iubesc, nu mai vorbesc cu tine și cine știe câte alte bazaconii ți-au turnat adulții din jur” și uite așa ai învățat că e mult mai bine să spui și să faci ce ți se cere pentru a primi.

–          Pentru că am învățat că nu merităm să ne spunem nouă DA (e egoist și noi ne dorim să depășim acest stadiu )

–          Pentru că noi asociem cererea cu autorul său. Când spunem NU, spunem cererii formulate, nu celeilalte persoane – căutați în trecutul vostru momentul în care s-a împământenit acest mecanism: cine, când v-a spus nu și voi ați resimțit că acest nu are mai degrabă legătură cu persoana voastră .

Riscurile pe care ni le asumăm dacă nu învățăm să spunem NU:

–          Proastă imagine de sine – cel incapabil să spună NU știe asta despre sine, se condamnă pentru asta, se etichetează ca fiind slab… și acesta e un termen ușor.

–          Îți refuzi experimentarea respectului de sine.

–          Suntem ca o oală sub presiune – adunăm și adunăm frustrare pentru toate NU-urile pe care ni le refuzăm.

–          Ne refuzăm exercitarea unui instrument de curățare, de primenire a universului propriu.

–          Nu ne vom maturiza: a învăța când să spui Da și când NU presupune să te cunoști, să acționezi în acord cu ceea ce vrei, cu ceea ce ai nevoie, înseamnă să îți asumi evoluția unei situații, să accepți.

Știu că pare o treabă dificilă asta de a renunța la a spune celorlalți Da, în timp ce pentru tine ai rezervat toate NU-urile, dar ce nu ni se pare nouă dificil? Oricum ni s-a spus că mai totul e dificil… dar dacă nu e chiar așa? Spre exemplu, eu știam că e al naibii de dificil să te lași de fumat… sevraj, îngrășare, dorință, nebunie… eu am fost unul dintre cei mai pasionați fumători din câți cunosc, țigara îmi era o prelungire mai firească decât degetele, până într-o zi când am zis gata. Aveam sentimentul clar că fumasem toate țigările pe care trebuia să le fumez și cu toate astea continuam să fumez pentru că era prea greu să te lași de fumat… și acum sărbătoresc 2 luni în afara dependenței, cu o imagine de sine mai bună, simțindu-mă mai liberă, cu un sevraj de jumătate de ziCool, că na trebuia să îl bifez… ce Dumnezeu așa te lași de fumatWild!

Și cu aceeași ușurință am învățat să spun NU. A fost greu la început că na totul e dificil și e nasol să fii egoist și m-am trezit întrebându-mă dacă voi mai fi iubită și acceptată în timp ce spun NU, dar vezi tu după ce spui primele NU-uri și începi să te simți bine pe interior și începe să îți cam plac de tine, și începi să te cam îndrăgostești de energia asta nouă pe care o emani, dificilul se convertește în ușor, și oricât de mari ar fi fricile și rezistențele, noua energie te ajută să le faci față. Ce ar fi dacă tu ai da atenție vocii aceleia din interior care tot îți spune că ți-ai zis toate NU-urile pe care a trebuie să ți le zici în viața asta? Că meriți și tu un mare DA! Nu am niciun dubiu că auzi vocea! Ascult-o!

Dacă nu știi de unde să începi transformarea, îți propun mai jos câteva strategii pentru a învăța să spui NU:

1. Analizează o zi din viața ta. Stabilește prioritățile, apoi începe să spui NU celorlalte activități de pe lista ta.

2. Fă un ritual: găsește un loc în care să poți petrece câteva minute fără a fi deranjat. Lucrează cu afirmațiile timp de 30 de zile. Spune-ți: Sunt în siguranță să spun NU. E dreptul meu să aleg când să spun Da.

3. Folosește-te de o bijuterie – eu am ales o brățară care mă enerva și irita la fel de mult pe cât mă enerva incapacitatea de a spune NU -, și poartă-o timp de 30 de zile, timp în care spui nu tuturor lucrurilor pe care nu vrei să le faci.

Îți garantez că la finalul celor 30 de zile te vei simți liber. Vei fi câștigat încă un instrument util în procesul de curățare a rezidurilor pe care ne-am obișnuit să le păstrăm în interior.

Cu drag,

Raluca.

Reclame