Un alt fel decalog

Publicat de

Vin sărbătorile și, dincolo de caracterul comercial pe care cu toții îl acuzăm, dar în care ne complacem, pentru că ne și place, perioada aceasta este impregnată cu o energie magică pe care te invit să o îmbrățișezi și să te folosești de ea pentru a-ți reconstrui sistemul de referință.

M-am gândit că ar fi interesant și util să îți propun un nou set de „porunci”, sau îndemnuri, sau cum vrei tu să le spui, care să te ghideze pe drumul către tine. Spre deosebire de celebrul decalog, acest set nu interzice, pentru că știm că mintea nu reacționează prea bine la NU.

 

  1. Mai întâi, iubește-te pe tine! Doar așa o să îți poți iubi și aproapele.

Lasă în urmă programul „iubirea de sine nu miroase a bine”. Ca să poți să dai celuilalt iubirea, trebuie să știi tu, mai întâi, ce este și cum se simte iubirea. Este condiția de bază pentru a putea să îl iubești pe celălalt.

  1. Mai întâi, acceptă-te pe tine! Doar așa o să îți poți accepta și aproapele.

Uită-te la tine, la acțiunile tale, la tot ceea ce apare în calea ta, la toate reacțiile tale și acceptă-le. Acceptă-le pe toate, cu blândețe! Exprimă ceea ce ai avut tu mai bine de dat la momentul x.

  1. Mai întâi, iartă-te pe tine! Doar așa o să ajungi să îți ierți aproapele.

Iertarea este o acțiunea pe care cu greu o facem. Fie zicem că iertăm, dar nu uităm, fi spunem că nu putem ierta. Dar, dacă aleg să mă iert pentru tot ceea ce am îndurat, pentru toate momentele în care nu m-am iubit, pentru toate momentele în care m-am abuzat și m-am lăsat abuzat și te iert și pe tine pentru toate momentele în care nu ai corespuns imaginii mele despre tine, oare nu cumva așa obțin eliberarea? Iartă! Totul este bine! Toate rănile și traumele acumulate sunt doar lecții. Vezi ce a trebuit să înveți din ele. Tartorii tăi sunt, de fapt, cei mai mari învățători de care ai avut nevoie pentru a ajunge la baza problemei sau pentru a te conecta cu o bucată din tine mai slab exprimată.

  1. Iubește-ți greșelile!

Din copilărie, cineva a pus semnul egalității între greșeala, eșec și potențialurile tale. Dacă greșești, e foarte ușor să ajungi să crezi despre tine că ești, spre exemplu, prost, nu?

Dar, dacă aleg să schimb perspectiva și să îmi dau voie să greșesc, pentru că astfel pot să experimentez, pentru că astfel pot să învăț, oare nu se îmbunătățește și imaginea de sine? Prea puțini dintre noi pot accepta soluțiile celorlalți și este în regulă. Noi avem dreptul să încercăm, să testăm… poate nouă ne ies lucrurile altfel. A greși este un drept pe care îl am și am dreptul să îl pun în practică fără ca cineva și mai ales fără ca eu să pun etichete de tipul „eșec”, „ratat”.

  1. Mai întâi, învață să îți iubești singurătatea! Numai așa vei ajunge să iubești statul în doi sau în comunitate.

Învață să te retragi din când în când în liniște și să stai cu tine. Noi ne-am născut singuri și singuri vom muri. Relația fundamentală din viața aceasta o avem cu noi. Nouă ne datorăm toate încercările și eforturile. E de bun simț să ajungem la o stare de împăcare și liniște cu singurătatea noastră. Nu îți mai fie frică de singurătate. Singurătatea nu naște monștri, ci te aduce mai aproape de tine.

  1. Acordă celorlalți a doua șansa, pentru că și tu meriți a doua șansă! Tratează-te cu blândețe!

Am devenit duri și exigenți… pentru că, na, programele legate de greșeală sunt bine sedimentate în adâncul nostru. Dar dacă simți, și sigur ai simțit că ai merita o a doua șansă, schimbă ceva. Începe să le dai celorlalți a doua șansă. Ai putea să descoperi că oamenii sunt capabili de schimbare, pentru că și tu ești capabil să te schimbi. Dar dacă vezi că celălalt nu profită de această nouă șansă, dacă corpul tău nu rezonează cu tot ce se întâmplă după ce ai deschis această fereastră, pleacă. Pur și simplu, nu mai e loc pentru tine acolo. Și tu meriți altceva. A da a doua șansă îți permite să testezi dacă mai vrei acel ceva și dacă îți face bine să ai acces la acel ceva. Dacă corpul nu rezonează, pleacă! E în regulă să învățăm să punem punct și să plecăm, atunci când nu mai e pentru noi acel ceva. Tratează-te cu blândețe și respect!

  1. Spune NU atunci când simți!

Cele mai mari frustrări ale noastre vin din încăpățânarea de a spune DA, indiferent de solicitare. Le spunem celorlalți, constant, DA pentru că am învățat că nu este frumos să spui nu. Orice DA nefundamentat pe valorile tale îți provoacă o reacție corporală. Urmărește-te și ai să vezi ce DA-uri te rănesc, te împovărează, te indepărtează de tine. Și după ce le-ai observat, alege să faci o schimbare. E greu să spui NU, e greu să spui STOP… până o faci prima dată.

  1. Desparte-te de trecut cu dragoste!

Cu toții cărăm răni uriașe. Unii dintre noi își dau seama, alții, încă, preferă să le ignore. Toate vin din trecut, iar trecutul a trecut. Ce putem face este să ne focusăm pe prezent și să folosim energia de AICI și ACUM pentru a ne fi bine. E grea despărțirea de trecut. E greu să lași să plece de la tine statutul de victimă, dar chiar îți servește? Ca să te desparți de trecut, care poate fi descris ca o colecție de lecții pe care a trebuit să le experimetezi pentru a-ți atinge potențialul, trebuie să ierți. Fă liste cu toate persoanele pe care trebuie să le ierți. Trece-te pe tine, mai întâi, pe listă și apoi pe toți cei care ți-au provocat vreo rană, iartă-i.

Spune-ți: Las trecutul să plece cu dragoste. Mă eliberez pe mine și pe cei ce mi-au greșit. Le mulțumesc pentru ceea ce m-au învățat.

  1. Ascultă-ți corpul!

Corpul este cel mai minunat instrument pe care îl avem la dispoziție pentru a experimenta, pentru a ne experimenta și pentru a testa relația cu exteriorul. Și corpul reacționează de fiecare dată. Câteodată o face sub forma bolii. E doar o formă de comunicare, de care nu trebuie să îți fie frică. Învață să îi descifrezi limbajul… spre exemplu, învățând să stai singur, un pic în boala și întrebând ce vrea să spună boala.

  1. Îmbrățișează forța momentului prezent!

Tot ceea ce contează este momentul prezent. Aici găsești toate resursele de care ai nevoie pentru a trăi. Trecutul conține doar lecții, iar viitorul este doar consecința acțiunilor de acum. Nu îți fie frică să acționezi așa cum simți. Probabil, ai toate motivele pentru a acționa acum într-un anumit fel. Ai încredere în prezent!

 

Dincolo de aceste îndemnuri, amintește-ți că ești frumos, complet și perfect în fiecare clipă a vieții tale. Chiar și când te confrunți cu o problemă, chiar și când trebuie să duci o conștinetizare pe care o resimți ca fiind devastatoare. Și dacă îți e greu să pui în practică toate astea, amintește-ți că tu ești scânteie divină. Asta înseamnă că bucățica de Divinitate care e în tine știe deja ce e iubirea, iertarea, acceptarea. Trebuie doar să depui puțin efort să îți reamintești.

  1. Îți mulțumesc pentru că iei parte la acest proiect care mie îmi e tare drag. Îmi doresc să îți fi fost utile articolele și să fi găsit aici un sprijin pe drumul transformării personale. Știu că e dificil și că uneori simți că ar fi mai bine să nu o fi apucat-o pe calea asta, dar eu, sincer, cred că ești echipat să faci față, să îți faci față ție văzându-ți toate rănile, toate cicatricile. Ești puternic/ă!

Să ai sărbători magice!

Cu drag,

Raluca.

Dec. 15, 2017

Iert ca să ajung la mine

Cum știi că ceva din viața ta trebuie reparat? Un indicator important este ciclicitatea. Cu cât se repetă mai frecvent o situație în viața ta sau cu cât mai zguduitoare sunt întâlnirile cu anumite bucăți din tine, cu atât mai multe beculețe ar trebui să se aprindă în capul tău.

Iar beculețele aprinse, la un moment dat, vor aduce o conștientizare. E drept că vei reacționa fix în momentul în care vei fi dotat cu maturitatea necesară integrării respectivei conștientizări. Să nu crezi că nu știi deja toate răspunsurile de care ai nevoie, dar e nevoie de maturitate pentru a sta să te uiți în oglindă și să te privești în timp ce îți spui, spre exemplu, nu am făcut decât să fug de iubire, pentru că până acum nu am lăsat nici măcar un receptor al iubirii să se maturizeze, să crească și să se experimenteze. Și nu am făcut-o pentru că am avut ceva de rezolvat… și e grea perspectiva asta, refuzul de a-ți permite să simți și să experimentezi iubirea.

„Chiar înainte de a începe o relație cu actualul meu soț, eram îndrăgostită rău de un alt tip. Și el mă iubea, mă ceruse în căsătorie… Fusese o poveste parcă desprinsă din filme… genul acela la care tânjim noi femeile. A doua zi (după ce am fost cerută în căsătorie) m-am combinat cu cel ce avea să îmi devină soț. Nu m-am uitat în urmă, nu i-am spus celuilalt că nu vreau să mă mărit… nu i-am spus nimic. Pur și simplu, am fugit. A fost singurul lucru pe care am știut să îl fac pusă în fața iubirii. Acum după ani, după ce am înțeles mecanismul, îmi dau seama că nici nu aș fi putut duce relația aia. Eu chiar nu aveam nici măcar un receptor pentru iubire, pentru iubirea autentică. Îmi era mult prea frică să mă las să simt… Acum însă e diferit. Eu sunt diferită… Nu îmi mai e frică.” (M., 30+, femeie)

Poate te întrebi de ce clienta mea a ales fuga. Păi, pentru că iubirea înseamnă conținere, pentru că presupune multă vulnerabilitate (iar noi știm bine că a fi vulnerabil înseamnă să fii slab și mai știm, pentru că ni s-a spus cu insistență, că a fi slab e nasol rău), stimuare senzorială (și noi știm că bărbații vor doar sex, iar femeile… cine știe ce știe fiecare despre ele), un sentiment de acasă. Cei mai mulți dintre noi știu că nu merită să fie iubiți, că nu sunt demni de asta. O groază de prostii îndrugate în copilărie vin să susțină acest sentiment de a nu merita iubirea – de la șantajul emoțional, până la condiționările cu care am fost tratați. De asemenea, multe din fricile părinților legate de iubire, fericire și împlinire ne-au fost pasate și au devenit fundamentele „constituției” noastre.

Momentul conștientizării este, de fapt, momentul zero. De aici totul se rescrie în viața ta. Și o rescrii pe fundamente mai sănătoase. Acum argumentele exteriorului nu vor mai cântări nici cât o ceapă degerată, pentru că, văzând ce anume a împiedicat maturizarea receptorilor, poți să destructurezi modelul. Și, probabil, cea mai grea parte este aceea în care trebuie să ierți. Să ierți, în cazul de față, persoana care nu ți-a dat necondiționat toată iubirea de care aveai nevoie atunci când receptorii tăi erau tinerei și dornici să crească. Dar e musai să găsești în tine forța de a ierta, pentru că doar iertând te poți elibera de trecut și te poți pune pe reconstruit. Pe noul drum se vor reactiva ca prin minune forțele care te-au ținut captiv în anteriorul model. Dacă știi să te lași să observi, ai să fii impresionat de mișcarea de forțe. Cum se găsesc și se susțin cei din vechiul model și cum dau buzna în viața ta pentru a te „readuce pe drumul lor”… e ceva spectaculos. Dar iertând, tu nu vei mai pica în plasa lor. Ai să îi vezi, ai să vezi acțiunile lor, dar nu ai să le mai intri în joc… Și atunci, abia atunci ai să ajungi cu adevărat la TINE.

Găsește în tine forța de a ierta. E ceva ce îți datorezi ție, nu lor. Ca să poți reconstrui pentru că ești frumos și meriți să fii iubit și pentru că nu e niciun risc ca cineva să nu te iubească atunci când te înfățișezi fără toate măștile, lăsând rănile la vedere, fără a-ți fi frică de judecată, repulsie sau dezamăgire.

 

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s