Lupul cel bun și lupul cel rău

Salut!

Îți propun astăzi să continuăm discuția despre stima de sine. Pentru început te invit să citești povestea de mai jos. Povestea o regăsești în cartea „101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți” scrisă de George W. Burnes și apărută la editura TREI. Cartea este un instrument minunat pe care poți să îl folosești în munca cu copilul/copiii tăi.

 

„Un bunic stătea împreună cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.

– Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.

– E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet plăcut pe față. E un lup care arareori își folosește dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății, pentru că lupul crede că, dacă toți trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup, dragostea e ceea ce contează mai mult decât orice altceva. Vezi tu, el știe că, fără dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul de pericole pentru că îl iubește. Venim pe această lume dintr-un act de iubire și creștem prin iubirea pe care ne-o arată părinții noștri. Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hrănite și îmbogățite când iubim și suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea, pare să știe că bunătatea e parte din acea iubire. Când suntem buni unii cu alții e posibil – deși nu întotdeauna – ca și ei să ne arate bunătate. Zâmbește cuiva și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care-l ajuți probabil că te va ajuta și el când ai nevoie. Lupii seamănă întrucâtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură unii cu alții și, în general, se simt mai bine când se apropie unii de alții într-un mod cald, armonios. Dar, a continuat bunicul, să ne imaginăm că există un alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când, își ridică buzele pentru a-și arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei, de obicei, simt teamă în locul iubirii și respectului, pentru că acesta este lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimântat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine sau ce urăște în loc de pe cine sau ce iubește, naște o grămadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii, al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și pe a sa. Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haită vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul păcii, al iubirii și al bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupului fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă doar de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău. Să ne imaginăm în continuare, a spus bunicul, că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul tău.

Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:

– Care din ei va câștiga? a întrebat blând.

Bunicul a privit în jos, cu bunătate în ochi, cu vocea blândă și a răspuns:

– Cel pe care îl vei hrăni.”

 

Sunt sigură că lupta aceasta nu îți este străină. Dacă ar fi să fii sincer cu tine, care ar fi răspunsul tău? Care dintre cei doi lupi găsește hrana adecvată în tine? Și ca să îți dai seama care ar fi cauza pentru care lupul fricii, al lăcomiei și al urii este cel care preia frâiele, întoarce-te în copilărie, vezi ce hrană ai primit de la părinții tăi și caută soluții pentru a diminua din puterea acestei bucăți din tine.

Fiecare dintre noi ascunde un lup rău. Toți am fost răniți, toți ne-am simțit, poate, insuficienți. Întrebarea e, dacă merită să îl hrănești în continuare. Lupul cel rău își fundamentează existența pe lipsa iubirii – el nu a primit-o așa cum avea nevoie, așadar nu a avut cum să învețe cum se simte să primești și să dai iubirea -, a devenit lacom și posesiv, în încercarea de a apuca cât mai mult de la viață pentru a putea acoperi golul, deficitul, și a învățat să trăiască într-o religie a urii, pentru că dacă urăște nu va mai suferi dacă ceilalți nu îl iubesc. Acest lup va fura din importanța oricărui gest de bunătate care vine înspre tine, îl va deforma, pentru că el a învățat că nu merită și că nu e demn de lucruri bune și te face și pe tine să crezi că nici tu nu meriți ori că nu ești demn. Dar nu e totul pierdut. Pentru a controla lupul cel rău trebuie să ai curajul să te vezi așa cum ești, cu toate lipsurile și neajunsurile. Apoi trebuie să devii atent și perseverent. Atent pentru a observa când și ce anume îl activează și perseverent în ai dizolva, destructura raționamentul.

Hrană pentru lupi

Lupul păcii, al iubirii și al bunătății Lupul fricii, al lăcomiei și al urii
Curaj

Neutralitate

Bunăvoință

Acceptare

Rațiune

Iubire

Bucurie

Pace

Mândrie

Mânie

Dorință

Frică

Suferință

Apatie

Ură

Vină

Rușine

Adaptare după Scala Conștiinței lui David R. Hawkins

 

Instrument de lucru

Dacă vrei să schimbi balanța puterii, pentru a fi mai aproape de esența ta, îți sugerez să îți acorzi ceva timp cu tine însuți și să identifici emoțiile negative care te ghidează. Apoi folosește mecanismul afirmațiilor.

Spre exemplu: Dacă ești ghidat de frică, primul pas este să admiți că aceasta există în interiorul tău, asta înseamnă că alegi să nu îi mai opui rezistență, pentru că tocmai neacceptarea acestei ipostaze a propriei persoane este cea mai bună hrană pentru orice emoție negativă.

  1. Ai putea să repeți (pentru minimum 30 de zile consecutive) următoarea afirmație: Te văd frică, văd cât de puternică ești, dar aleg, începând din această clipă, să nu te mai ignor sau să îmi mai doresc să te reduc la tăcere. Nu mă mai împotrivesc și știu că atunci când ai să vezi că nu ai cu cine să te lupți, ai să te întorci în lumina care sunt.
  2. Identifică ce anume generează în tine această emoție negativă – ce comportament, ce stare – și adaugă o afirmației: Spre exemplu, în cazul fricii, persoana ghidată de această emoție se simte cel mai probabil înspăimântată, lipsită de apărare, anxioasă. Adaugă-le și pe acestea în ritualul tău zilnic.

Deși îmi e frică, mă iert și mă accept așa cum sunt.

Deși mă simt lipsit de apărare, mă iert și mă accept așa cum sunt.

Deși sunt anxios, mă iert și mă accept așa cum sunt.

  1. Vezi de unde vine și iartă.

Frica are de cele mai multe ori legătură cu pedeapsa. Vezi despre ce pedeapsă e vorba și cine te-a pedepsit.

Dragă ….., te iert și te eliberez. Este în regulă să fac asta și sunt în siguranță.

 

Pentru cultivarea emoțiilor pozitive, ia componentele care hrănesc lupul cel bun și spune: Eu sunt iubirea. Eu sunt acceptarea. Eu sunt pacea. Eu sunt bucuria etc.

Spor la treaba! Reamintește-ți, în fiecare clipă, că ești frumos, perfect și complet. Totul este bine în lumea ta, mai ales dacă îi dai voie lupului păcii, al iubirii și al bunătății să observe toate lucrurile minunate pe care deja le ai.

 

Cu drag,

Raluca.

Stima de sine

Bine te-am regăsit!

Îți propuneam în articolul trecut să te uiți la mediul în care trăiești, la oamenii cu care interacționezi și să identifici ce din tine e reflectat în exterior. Astăzi îți propun să te uiți într-o oglindă și să-ți analizezi nivelul stimei de sine.

Rezultat al interacțiunii permanente dintre iubirea de sine, modul în care te percepi și  încrederea pe care o ai în propriile forțe, stima de sine este ceva ce comunici prin toți porii tăi și care dictează poziția ta în familie, în societate, la birou.

Dacă îți e greu să vorbești în termeni pozitivi despre tine, dacă îți e greu să iei decizii, dacă îți e greu să îți aperi punctele de vedere, e foarte posibil să ai o stimă de sine scăzută.

Pe scurt, stima de sine se referă la cum te vezi și la cum evaluezi ceea ce vezi (îți place sau nu).

Nivelul stimei de sine depinde de:

– Cât de bine te cunoști, cât de bine îți știi puncte forte și slabe, nevoile și aspirațiile;

– Discursul interior cu privire la sine;

– Ce crezi că meriți să primești;

– Raportarea la eșec și la judecata celuilalt.

Îți propun în tabelul de mai jos o trecere în revistă a termenilor și expresiilor asociate conceptului de stimă de sine, dar și a instrumentelor de operaționalizare a acestora.

Termeni și expresii asociate conceptului de stimă de sine

index

Andre, Christophe, Lelord, Francois, „Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”, Editura Trei, 1999, pg. 13

Nivelul stimei de sine este consecința a trei factori:

  1. Iubirea de sine, definită ca iubirea necondiționată pe care ți-o oferi, în care te vezi așa cum ești și te accepți așa cum ești, în care optezi pentru a te trata cu blândețe.
  2. Concepția despre sine, definită ca părerea sau concepția (este eminamente subiectivă) pe care o ai despre tine, despre șansa pe care o ai în fața situațiilor nefavorabile.
  3. Încrederea în sine, definită ca gradul în care te consideri capabil să acționezi  într-o manieră adecvată în situațiile importante.

Echilibrul stimei de sine

index2
Andre, Christophe, Lelord, Francois, „Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”, Editura Trei, 1999, pg. 20

Cristophe Andre și Francois Lelord vorbesc despre patru tipuri mari de stimă de sine, obținute prin corelarea nivelului cu stabilitatea stimei de sine. Aceste tipuri sunt:

  • Înaltă și stabilă – stima de sine nu este afectată de factorii exteriori: „Acesta nu consacră prea mult timp și energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale.”
  • Înaltă și instabilă – contextele competitive sau destabilizatoare pot avea un impact major asupra stimei de sine: „Ei reacționează atunci energic la critică și la eșec, pe care le percep ca un pericol și încearcă să se pună în valoare, afișând excesiv succesele sau calitățile lor.”
  • Scăzută și instabilă – stima de sine este sensibilă și reactivă la evenimentele exterioare, pozitive sau negative: „Subiecții care intră în această categorie fac eforturi pentru a oferi, lor și celorlalți, o imagine mai bună.”
  • Scăzută și stabilă – acest tip de stimă de sine nu răspunde la evenimentele exterioare, nici măcar la cele pozitive: „Subiectul pare a depune puțin efort pentru promovarea imaginii și stimei sale de sine, al cărei nivel scăzut îl acceptă și întrucâtva, îl suportă.”

Spre exemplu, dacă ai un copil care socializează greu, care aduce frecvent argumentul „nu pot”, căruia îi e frică să încerce, e foarte posibil ca acesta să aibă o stimă de sine scăzută. Cum stima de sine trebuie construită și consolidată permanent, ar trebui să îl ajuți pe copilul tău să învețe să facă asta. Spre exemplu, ai putea încerca următoarele:

– vezi ce programe i-ai transmis și controlează-te pe viitor: „e mic! ești mic și nu poți, ai nevoie de ajutor, e un copil mai sensibil și are nevoie de ajutor de la educatoare pentru a se integra etc.”

– ține minte că cea mai importantă componentă a stimei de sine este iubirea de sine și aici tu joci un rol fundamental. Nu condiționa accesul la tine și la iubirea ta de rezultatele sale! Iubește-l așa cum e și el va integra această iubire. Simțindu-se iubit, valoros și apreciat el va avea o bază solidă pentru o imagini de sine bună, va avea încredere în propriile forțe și în capacitatea sa de a face față situațiilor care apar de-a lungul vieții.

– vorbește-i despre rolul jucat de greșeală în procesul de învățare. Acordă atenție și învățăturilor cu privire la eșec. Nu uita că al tău copil reacționează la sistemul tău de credințe, așa că nu e suficient să îi transmiți verbal, el trebuie să vadă ceea ce comunici aplicat în situațiile de viață pe care le trăiești. Încearcă să îl ții departe de comparații – spune-i că e bun, deștept, frumos, demn să fie iubit, că merită să i se întâmple lucruri bune și că treaba lui este să fie varianta sa cea mai bună în fiecare clipă. Societatea și școala îl vor învăța mai târziu despre competitivitate, dar dacă va avea conștiința propriei valori, el va putea să pășească ca un individ cu stimă de sine ridicată. Nu îl lăsa să se compare cu tine: spune-i că și ție ți-a trebuit timp ca să înveți să faci ceva, dar că perseverența și timpul au rezolvat acest aspect; spune-i că și tu ai greșit și că astfel ai învățat ceva despre proces, spune-i că și tu ai trăit eșecuri, dar că probabil te-ai încăpățânat să faci ceva ce nu ți-a plăcut sau pentru care nu aveai competențele necesare, dar că ai învățat astfel ce mai trebuie să îmbunătățești la tine sau că ai înțeles cu ceea ce e bun pentru celălalt, nu e neapărat la fel și pentru tine. Spune-i adevărul (care să conțină și lecțiile învățate) despre toate astea!

– ajuta-l să învețe ceva special care să îi dea încredere și care să îi faciliteze dialogul cu ceilalți. Când fiică-mea a schimbat grădinița, a avut o perioadă de o lună în care părea că nu se regăsește, i se părea că ceilalți știau mai multe, că puteau face mai multe, că ea nu poate să facă nimic. Am cumpărat o carte cu experimente și am început să facem acasă. Văzând că îi reușesc a prins curaj și le-a arătat și colegilor și de acolo a început să construiască relația cu ei.

O persoană cu stimă de sine ridicată știe ce merită să ceară și să primească de la viață, deși analitică nu e un prizonier pe harta deciziei și indeciziei, nu consumă energie pe susținerea unei imagini de sine în care nu crede autentic.

Așa că, dacă ai o stimă de sine scăzută, apucă-te să o consolidezi. Uită-te în și la tine, identifică-ți calitățile și defectele, învață să le apreciezi pe amândouă, dezvoltă-ți abilitățile astfel încât să ajungi să te apreciezi și să te placi, vezi ce tipare îți ghidează viața și lucrează-le atunci când nu sunt în concordanță cu tine cel de acum.

Un instrument util în muncă de îmbunătățire a stimei de sine este lucrul cu afirmațiile. Lucrul cu afirmațiile permite convertirea dialogului interior dintr-unul negativ, focusat pe defecte și lipsuri în unul pozitiv, care creează condițiile optime pentru dezvoltare. Îți vin în ajutor cu  câteva afirmații, dar îți recomand să îți creezi propriile afirmații modelate pe aspectele pe care vrei tu să le lucrezi.

Iubirea de sine

– Mă iubesc și mă accept așa cum sunt. Mă aprob. Totul este bine.

Concepția despre sine

– Identific cu ușurință talentele și abilitățile pe care le am și le comunic cu ușurință. Este în regulă să fac asta și sunt în siguranță.

– Am tăria, puterea și cunoștințele pentru a face față tuturor provocărilor care apar în calea mea.

Încrederea în sine

– Este în regulă să greșesc. Greșeala este parte a procesului de învățare.

– Este în regulă să îmi apăr valorile, credințele și drepturile.

– Lumea este sigură și prietenoasă și eu mă simt în siguranță să arăt cine sunt.

– Îmi accept cu ușurință deciziile, știind că atunci când nu îmi mai sunt utile, le pot modifica. Îmbrățișez schimbarea.

Cu drag,

Raluca.