Bine te-am regăsit!

Îți propuneam în articolul trecut să te uiți la mediul în care trăiești, la oamenii cu care interacționezi și să identifici ce din tine e reflectat în exterior. Astăzi îți propun să te uiți într-o oglindă și să-ți analizezi nivelul stimei de sine.

Rezultat al interacțiunii permanente dintre iubirea de sine, modul în care te percepi și  încrederea pe care o ai în propriile forțe, stima de sine este ceva ce comunici prin toți porii tăi și care dictează poziția ta în familie, în societate, la birou.

Dacă îți e greu să vorbești în termeni pozitivi despre tine, dacă îți e greu să iei decizii, dacă îți e greu să îți aperi punctele de vedere, e foarte posibil să ai o stimă de sine scăzută.

Pe scurt, stima de sine se referă la cum te vezi și la cum evaluezi ceea ce vezi (îți place sau nu).

Nivelul stimei de sine depinde de:

– Cât de bine te cunoști, cât de bine îți știi puncte forte și slabe, nevoile și aspirațiile;

– Discursul interior cu privire la sine;

– Ce crezi că meriți să primești;

– Raportarea la eșec și la judecata celuilalt.

Îți propun în tabelul de mai jos o trecere în revistă a termenilor și expresiilor asociate conceptului de stimă de sine, dar și a instrumentelor de operaționalizare a acestora.

Termeni și expresii asociate conceptului de stimă de sine

Andre, Christophe, Lelord, Francois, „Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”, Editura Trei, 1999, pg. 13

Nivelul stimei de sine este consecința a trei factori:

1. Iubirea de sine, definită ca iubirea necondiționată pe care ți-o oferi, în care te vezi așa cum ești și te accepți așa cum ești, în care optezi pentru a te trata cu blândețe.
2. Concepția despre sine, definită ca părerea sau concepția (este eminamente subiectivă) pe care o ai despre tine, despre șansa pe care o ai în fața situațiilor nefavorabile.
3. Încrederea în sine, definită ca gradul în care te consideri capabil să acționezi  într-o manieră adecvată în situațiile importante.

Echilibrul stimei de sine

Andre, Christophe, Lelord, Francois, „Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”, Editura Trei, 1999, pg. 20

Cristophe Andre și Francois Lelord vorbesc despre patru tipuri mari de stimă de sine, obținute prin corelarea nivelului cu stabilitatea stimei de sine. Aceste tipuri sunt:

• Înaltă și stabilă – stima de sine nu este afectată de factorii exteriori: „Acesta nu consacră prea mult timp și energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale.”
• Înaltă și instabilă – contextele competitive sau destabilizatoare pot avea un impact major asupra stimei de sine: „Ei reacționează atunci energic la critică și la eșec, pe care le percep ca un pericol și încearcă să se pună în valoare, afișând excesiv succesele sau calitățile lor.”
• Scăzută și instabilă – stima de sine este sensibilă și reactivă la evenimentele exterioare, pozitive sau negative: „Subiecții care intră în această categorie fac eforturi pentru a oferi, lor și celorlalți, o imagine mai bună.”
• Scăzută și stabilă – acest tip de stimă de sine nu răspunde la evenimentele exterioare, nici măcar la cele pozitive: „Subiectul pare a depune puțin efort pentru promovarea imaginii și stimei sale de sine, al cărei nivel scăzut îl acceptă și întrucâtva, îl suportă.”

Spre exemplu, dacă ai un copil care socializează greu, care aduce frecvent argumentul „nu pot”, căruia îi e frică să încerce, e foarte posibil ca acesta să aibă o stimă de sine scăzută. Cum stima de sine trebuie construită și consolidată permanent, ar trebui să îl ajuți pe copilul tău să învețe să facă asta. Spre exemplu, ai putea încerca următoarele:

– vezi ce programe i-ai transmis și controlează-te pe viitor: „e mic! ești mic și nu poți, ai nevoie de ajutor, e un copil mai sensibil și are nevoie de ajutor de la educatoare pentru a se integra etc.”

– ține minte că cea mai importantă componentă a stimei de sine este iubirea de sine și aici tu joci un rol fundamental. Nu condiționa accesul la tine și la iubirea ta de rezultatele sale! Iubește-l așa cum e și el va integra această iubire. Simțindu-se iubit, valoros și apreciat el va avea o bază solidă pentru o imagini de sine bună, va avea încredere în propriile forțe și în capacitatea sa de a face față situațiilor care apar de-a lungul vieții.

– vorbește-i despre rolul jucat de greșeală în procesul de învățare. Acordă atenție și învățăturilor cu privire la eșec. Nu uita că al tău copil reacționează la sistemul tău de credințe, așa că nu e suficient să îi transmiți verbal, el trebuie să vadă ceea ce comunici aplicat în situațiile de viață pe care le trăiești. Încearcă să îl ții departe de comparații – spune-i că e bun, deștept, frumos, demn să fie iubit, că merită să i se întâmple lucruri bune și că treaba lui este să fie varianta sa cea mai bună în fiecare clipă. Societatea și școala îl vor învăța mai târziu despre competitivitate, dar dacă va avea conștiința propriei valori, el va putea să pășească ca un individ cu stimă de sine ridicată. Nu îl lăsa să se compare cu tine: spune-i că și ție ți-a trebuit timp ca să înveți să faci ceva, dar că perseverența și timpul au rezolvat acest aspect; spune-i că și tu ai greșit și că astfel ai învățat ceva despre proces, spune-i că și tu ai trăit eșecuri, dar că probabil te-ai încăpățânat să faci ceva ce nu ți-a plăcut sau pentru care nu aveai competențele necesare, dar că ai învățat astfel ce mai trebuie să îmbunătățești la tine sau că ai înțeles cu ceea ce e bun pentru celălalt, nu e neapărat la fel și pentru tine. Spune-i adevărul (care să conțină și lecțiile învățate) despre toate astea!

– ajuta-l să învețe ceva special care să îi dea încredere și care să îi faciliteze dialogul cu ceilalți. Când fiică-mea a schimbat grădinița, a avut o perioadă de o lună în care părea că nu se regăsește, i se părea că ceilalți știau mai multe, că puteau face mai multe, că ea nu poate să facă nimic. Am cumpărat o carte cu experimente și am început să facem acasă. Văzând că îi reușesc a prins curaj și le-a arătat și colegilor și de acolo a început să construiască relația cu ei.

O persoană cu stimă de sine ridicată știe ce merită să ceară și să primească de la viață, deși analitică nu e un prizonier pe harta deciziei și indeciziei, nu consumă energie pe susținerea unei imagini de sine în care nu crede autentic.

Așa că, dacă ai o stimă de sine scăzută, apucă-te să o consolidezi. Uită-te în și la tine, identifică-ți calitățile și defectele, învață să le apreciezi pe amândouă, dezvoltă-ți abilitățile astfel încât să ajungi să te apreciezi și să te placi, vezi ce tipare îți ghidează viața și lucrează-le atunci când nu sunt în concordanță cu tine cel de acum.

Un instrument util în muncă de îmbunătățire a stimei de sine este lucrul cu afirmațiile. Lucrul cu afirmațiile permite convertirea dialogului interior dintr-unul negativ, focusat pe defecte și lipsuri în unul pozitiv, care creează condițiile optime pentru dezvoltare. Îți vin în ajutor cu  câteva afirmații, dar îți recomand să îți creezi propriile afirmații modelate pe aspectele pe care vrei tu să le lucrezi.

Iubirea de sine

– Mă iubesc și mă accept așa cum sunt. Mă aprob. Totul este bine.

Concepția despre sine

– Identific cu ușurință talentele și abilitățile pe care le am și le comunic cu ușurință. Este în regulă să fac asta și sunt în siguranță.

– Am tăria, puterea și cunoștințele pentru a face față tuturor provocărilor care apar în calea mea.

Încrederea în sine

– Este în regulă să greșesc. Greșeala este parte a procesului de învățare.

– Este în regulă să îmi apăr valorile, credințele și drepturile.

– Lumea este sigură și prietenoasă și eu mă simt în siguranță să arăt cine sunt.

– Îmi accept cu ușurință deciziile, știind că atunci când nu îmi mai sunt utile, le pot modifica. Îmbrățișez schimbarea.

Cu drag,

Raluca.