5 răni, 5 măști, un instrument de lucru

Salut!

Ți-am mai vorbit și alte dăți despre rolul pe care corpul îl joacă în comunicarea problemelor de ordin emoțional. Astăzi, îți propun să te conectezi iar la corp, să îl observi și să încerci să mai descifrezi din mesajele pe care le poartă. Postura este afectată de traumele pe care le experimentezi, mimica la fel, sănătatea organelor urmează aceeași logică.

Așadar, îți propun o trecere în revistă a rănilor emoționale așa cum au fost identificate de Lise Bourbeau în cartea sa „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”. Autoarea, în baza experienței, schițează o serie de portrete-robot pentru fiecare rană în parte. Te sfătuiesc să citești informațiile de mai jos, să-ți identifici propriile măști și să urmezi modelul de la finalul articolului pentru a începe procesul de vindecare.

„Nu merit”, „Nu sunt bun de nimic”, „Sunt insignifiant în ochii celorlalți”, „Mi-aș dori să mă pot evapora”, „Nu am o relație bună cu autoritatea”… își spune cel care are de experimentat respingerea.

„Nu pot încheia nici o relație”, „Nu pot lua nici o decizie ușor”, „Nu sunt susținut” – ar putea foarte bine fi discursul celui care experimentează abandonul.

„Nu sunt suficient de bun”, „X este mai bun decât mine”, „Nu am suficientă determinare”, „Trebuie să sufăr”, „Trebuie să car apă plantelor din curte cu cănița … deși cu găleata/furtunul ar fi mai eficient” – indicii ale rănii de umilire.

„Nu cer ajutorul nimănui”, „Doar eu pot să fac treaba cum trebuie”, „Nu pot delega nimic”, ar spune cel cu rana de trădare.

„Trebuie să fac totul perfect”, „Nu sunt perfect”, „Nu am făcut/dat suficient”, sunt frecvent întâlnite în discursul celui cu o rană de nedreptate.

 

Dacă te regăsești în cele de mai sus, citește rândurile următoare cu deschidere și rămâi în corp urmărind senzațiile. Acolo unde vei întâlni rezistența cea mai mare, e cazul să investighezi. Acolo unde vei spune „E despre mine”, investighează iară. Prima etapă în vindecarea oricărei răni presupune să te lași să te vezi așa cum ești cu toate rănile, să îți dai voie să vezi acel ceva ce, într-un mod foarte subtil și voalat, te afectează, să te iubești și să te accepți cu toate măștile, pentru că oricum toate ți-au servit.

Reamintește-ți că experimentezi o rană pentru că spiritul tău chiar are nevoie să se elibereze de presiunea aceasta. O rană îți afectează comportamentul, modul în care interacționezi cu ceilalți, îți afectează comunicarea cu ceilalți – atât ceea ce emiți, cât și modul în care decodifici informația care vine spre tine. Nu e exclus să te recunoști în mai multe răni, dar încearcă să rămâi deschis să o afli pe cea care doare cel mai tare.

 

  1. Rana de respingere

Atunci când părintele/părinții nu te-a/au dorit, când sexul tău a fost altul decât ceea ce își doreau părinții, atunci când ființa ta a fost respinsă în orice fel, ai să experimentezi rana de respingere, iar masca pe care o vei folosi pentru a te proteja de toată respingerea va fi cea a fugarului. Rana se activează în relația cu părintele de același sex, fugarul adoptând în relația cu acest părinte o atitudine retrasă și acuzându-se pe sine atunci când este respins de părinte sau de o persoană de același sex.

  • Corpul fugarului este îngust și contractat, ceea ce îl face să treacă neobservat, să dispară ușor, să nu ocupe prea mult loc. O persoană foarte slabă (numai piele și os) are o rană de respingere foarte puternică. Fugarul îți poate lăsa și impresia că o parte a corpului său nu se potrivește cu restul corpului sau că o parte a corpului lipsește. Umerii fugarului sunt aplecați în față, iar brațele sale sunt lipite de corp. Fugarul nu se atașează de chestii materiale și e perfecționist. Pare să nu își găsească locul. E atras de spiritualitate și de domeniile intelectuale. Fugarul caută singurătatea, simte că nu are dreptul să riposteze și că ceea ce face este lipsit de valoare, vorbește foarte puțin. Este predispus să urască. Nu își acceptă sexualitatea și creează situații în care să fie respins pe plan sexual.
  • Ochii: goi și încercănați și privire plină de teamă.
  • Voce: stinsă și slabă.
  • Cea mai mare teamă: panica, pentru că nu mai poate controla nimic. Această teamă de panică îl face să își piardă memoria.
  • Alimentație: porții mici și deseori pofta de mâncare dispare atunci când trăiește o teamă sau când are emoții. Când îi e frică, consumă multe dulciuri. Are o slăbiciune pentru alcool și droguri.
  • Boli: diaree, aritmie (este un mod de a fugi dintr-o situație dificilă), cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, amețeli, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresie, maniaco-depresiv.
  • Vocabular: nul, nimic, inexistent, a dispărea.”

 

  1. Rana de abandon

O persoană cu rana de abandon a simțit în copilărie că unul dintre părinți (de regulă, părintele de sex opus) l-a îndepărtat pentru altcineva sau altceva. Această rană se activează în intervalul 1-3 ani, iar copilul care se simte abandonat adoptă masca dependentului.

  • „Corpul dependentului este lung, subțire, lipsit de tonus, plăpând, picioare subțiri, spate curbat, brațe care par prea lungi și care atârnă de-a lungul corpului, părț ale corpului care atârnă sau care sunt moi.
  • Ochii: mari și triști.
  • Voce: intonație de copil și ton plângăcios.
  • Caracter: victimă, simte nevoia de prezența cuiva, de atenția și mai ales susținerea cuiva. Are dificultăți în luarea deciziilor. Cere sfaturi pe care nici măcar nu le urmează. Voce de copil. Are dificultăți în a accepta un refuz. Este caracterizat de tristețe. Plânge ușor, atrage mila, într-o zi e vesel, în alta trist. Se agață fizic de ceilalți. Caută independență. Îi place sexul.
  • Cea mai amre temă: singurătatea.
  • Alimentație: apetit bun. Poate fi bulimic. Îi plac alimentele moi. Mănâncă încet.
  • Boli: dureri de spate, astm, bronșite, migrene, hipoglicemie, agorafobie, diabet, afecțiuni ale glandelor suprarenale, miopie, isterie, depresie, boli rare care atrag și mai mult atenția asupra sa, boli incurabile.
  • Vocabular: absent, singur, nu mai suport, mă simt înghițit, nu mi se dă drumul.”

 

  1. Rana de umilire

Copilul, care a simțit că părintelui îi e rușine cu el, dezvoltă o rană de umilire și pentru a face față trăirilor adoptă masca masochistului. Această rană este activată între 1-3 ani, în relația cu acel părinte care s-a ocupat de dezvoltarea fizică a copilului.

  • „Corpul masochistului gras, rotunjit, mic de statură, gât gros și bombat, tensiuni în zona gâtului, a maxilarelor și pelviană. Fața rotundă, deschisă.
  • Ochii: mari, rotunzi, deschiși, inocenți
  • Voce: lasă să se întrevadă sentimente în vocea sa, pentru a fi considerat o persoană interesantă.
  • Caracter: îi e rușine de el însuși și de ceilalți sau îi este teamă ca celorlalți să nu le fie rușine cu el. Nu îi place să meargă repede. Își cunoaște nevoile, dar nu le ascultă. Adună multe greutăți în spate. Controlează pentru a evita rușinea, Se crede murdar, lipsit de suflet sau fiind mai puțin decât ceilalți. Fuzional. Face în așa fel încât să nu fie liber deoarece „a fi liber” înseamnă „nelimitat”. Dacă nu are limite, îi este teamă de exces. Joacă rolul mamei. Hipersensibil. Se pedepsește pe sine crezând că astfel îl pedepsește pe celălalt. Vrea să fie demn. Îi este rușine, la nivelul sexualității, dar este senzual și nu își ascultă nevoile sexuale. Compensează și se recompensează pe sine prin mâncare.
  • Cea mai mare frică: libertatea
  • Alimentația: îi plac alimentele grase, grele, ciocolata. Este bulimic sau mănâncă în porții mici și multe. Îi este rușine să cumpere sau să mănânce „prăjiturele”.
  • Boli posibile: Dureri de spate, umeri, gât, angină, laringe, probleme respiratorii, probleme la picioare, varice, entorse, fracturi, boli de ficat, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, hipoglicemie, diabet, probleme cu inima.
  • Vocabular: a fi demn, a fi nedemn, mic, gras.”

 

  1. Rana de trădare

Atunci când părintele înșală încrederea sau așteptările copilului, acesta dezvoltă o rană de trădare și ca strategie de adaptare apelează la masca dominatorului. Activarea rănii se produce între 2-4 ani, în relația cu părintele de sex opus.

  • „Corpul dominatorului: inspiră forță și putere. La bărbați, umerii sunt mai largi decât șoldurile. La femei, șoldurile sunt mai late și mai puternice decât umerii. Piept bombat. Pântece bombat.
  • Ochii: privire intensă și seducătoare.
  • Voce: puternică, se aude de departe.
  • Caracter: se consideră foarte responsabil și puternic. Caută să pară special și puternic. Nu își ține promisiunile și angajamentele sau face eforturi pentru a le ține. Minte cu ușurință. Manipulator. Seducător. Are multe așteptări. Dispoziție schimbătoare. Este convins că are dreptate și încearcă să îi convingă și pe ceilalți. Nerăbdător. Intolerant. Înțelege și acționează repede. Performant pentru a fi remarcat. Actor. Se confesează greu. Nu își arată vulnerabilitatea. Sceptic. Îi e teamă să iasă dintr-un angajament.
  • Cea mai mare teamă: disocierea, separarea, renegarea.
  • Alimentația: apetit bun. Mănâncă repede. Adaugă sare și condimente. Se poate controla când e ocupat, dar apoi pierde controlul.
  • Boli posibile: boli legate de control și de pierderea acestuia, agorafobie, spasmofilie, afecțiuni ale sistemului digestiv, boli terminate în „ită”, herpes bucal.
  • Vocabular: disociat, ai înțeles întrebarea?, eu sunt capabil, lasă-mă pe mine să fac asta, știam eu, ai încredere în mine, nu am încredere în cutare persoană.”

 

  1. Rana de nedreptate

Copilul care crede că primește mai puțin decât merită, care nu se simte apreciat la adevărat valoare, care nu se simte respectat, va dezvolta o rană de nedreptate și va adopta masca rigidului. Rana se activează în intervalul 4-6 ani, în relația cu părintele de același sex.

  • Corpul: drept, rigid, cât mai aproape de perfecțiune. Bine proporționat, fese rotunde, talie mică, strânsă în haine sau cu o curea. Mișcări rigide, piele frumoasă, maxilar strâns, gât inflexibil. Postură dreaptă, mândră.
  • Ochii: privire intensă și vie. Ochi limpezi.
  • Caracter: perfecționist, invidios, își blochează sentimentele, își încrucișează des brațele. Performant pentru a fi perfect. Dificultăți în a cere ajutorul. Poate să râdă fără motiv pentru a-și ascunde sensibilitatea. Tonul vocii sec și inflexibil. Nu recunoaște că are probleme. Se îndoiește de propriile alegeri. Se compară cu ce e mai bun și cu ce e mai rău. Are dificultăți în a primi, în general, i se pare nedrept să obțină mai puțin, dar și mai nedrept când obține mai mult decât alții. Dificultate în a se simți bine, fără să se simtă apoi vinovat. Nu își respectă limitele, cere prea mult de la el. Se controlează. Îi place ordinea. Este foarte rar bolnav, e dur față de corpul său. Coleric. Răceală și dificultate în a-și afișa afecțiunea. Îi place să aibă o înfățișare sexy.
  • Cea mai mare teamă: răceala
  • Alimentația: preferă alimentele sărate celor dulci. Îi place tot ceea ce este crocant. Se controlează pentru a  nu se îngrășa. Se justifică și îi este rușine când își pierde controlul.
  • Boli posibile: epuizare profesională (burn-out), anorgasm, ejaculare precoce sau impotență. boli a căror denumire se termină în „ită”, precum tendinită, bursită, artrită etc. Torcolia, constipație, hemoroizi, crampe, probleme de circulație, afecțiuni ale ficatului, varice, probleme de piele, nervozitate, insomnie, vedere slabă.
  • Voce: mecanic și reținut
  • Vocabular: nu e nicio problemă, întotdeauna, niciodată, foarte bun, foarte bine, special, exact, cu siguranță, de acord.

 

Și acum că am terminat cu trecerea în revistă a rănilor, îți propun să respiri și să te conectezi la corp. Hidratează-te!

Ei bine, care te-a agățat? Dacă nu îți e foarte clar, hai să vedem ce zice corpul. Mai bea apă, bate Punctul karate pentru a reface circuitul natural energetic și apoi pune această întrebare: Pe o scală de la 0 la 10, unde 0 este insignifiant și 10, foarte mare, rana  mea de respingere este de…

Și acum bate punctele, până când corpul îți va comunica un răspuns. Continuă investigația și cu celelalte răni.

Îți vin în întâmpinare cu un model de exercițiu care să te mai ajute să eliberezi din încărcătura emoțională. Totuși, recomandarea mea este să te îndrepți către un terapeut care să te susțină în acest demers – pentru că nu e un proces deloc ușor -, ca să nu cazi în capcana răspunsurilor confortabile. De asemenea, îți recomand să deschizi un jurnal în care să povestești despre rana identificată: ce simți, cum te face să te comporți, care e cea mai îndepărtată amintire etc. Scrie și bate punctele pe măsură ce citești povestea.

În perioada asta, aș vrea să te tratezi cu foarte multă blândețe și ia în calcul faptul că rezistențele sunt foarte mari. O parte din tine chiar a învățat să trăiască conform rănii și chiar nu găsește niciun argument să o lase să plece. Fii blând și rămâi conectat la ce simți în corp. Ceea ce simți în corp te va ajuta să evaluezi gradul de vindecare, îți va dicta ritmul, îți va spune când să încetinești și când să accelerezi. Corpul e cel mai bun partener al tău!

Iată un model de exercițiu, cu care ai putea începe eliberarea. Sfatul meu e să faci exercițiul minimum 30 de zile (consecutive) sau să verifici cu corpul dacă și cât timp trebuie să mai faci exercițiul.

 

Exercițiu pentru lucrul cu rănile

Ne hidratăm, batem de câteva ori Punctul Karate pentru a reface circuitul energetic al corpului și respirăm abdominal, apoi facem exercițiul de mai jos.

Punctul Karate (PK): Deși am această rană de respingere/abandon/umilire/trădare/nedreptate, totuși vreau să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

PK: Deși am această rană și simt asta în (vezi care e senzația din corp în timp ce vorbești despre rană), totuși vreau să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

PK: Deși am această rană de… și simt asta în …., de intensitatea (pe o scală de la 0 la 10 evaluează disconfortul) și încă nu știu/pot/vreau să o eliberez, totuși vreau să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt.

Început Sprânceană (IS): Mă simt respins/abandonat/umilit/trădat/neîndreptățit!

Coada ochiului (CO): Eu chiar am fost respins/abandonat/umilit/trădat/neîndreptățit!

Sub Ochi (SO): Și simt toată respingerea/abandonul/umilirea/trădarea/nedreptatea în… (vezi în corp unde s-a localizat)

Sub Nas (SN): Ca o… (vezi ce formă, culoare, dimensiune are această senzație corporală – ai încredere în ce simți)

Bărbie (B): Și asta îmi creează un disconfort de intensitate… (evaluează disconfortul pe o scală de la 0 la 10).

Claviculă (C): Mă simt respins/abandonat/umilit/trădat/neîndreptățit.

Sub braț (SB): Și urăsc să mă simt așa!

Sub Piept (SP): Mă simt atât de… (ca emoție ce e ceea ce simți în corp?)!

Încheieturi mâini (IM): Toată acestă respingere/tot acest abandon/toată această umilire/toată această trădare/toată această nedreptate,

Vârful capului (VC): Eu chiar trăiesc tot acest sentiment și nu îmi place asta (sau ce simți tu)!

Respirăm adânc și eliberăm. Evaluăm din nou nivelul de disconfort și continuăm să batem punctele până când ajungem la 3, apoi continuăm cu partea de mai jos.

IS: Încă simt toată această rană… de intensitate…, pe care încă nu o pot elibera

CO: Mă întreb: la ce îmi servește să rămân conectat la ea?

SO: Dacă ar fi să ghicesc, oare la ce îmi servește?

SN: Poate îmi dau voie să rămân deschis, să înțeleg cum mă afectează și cum îmi folosește,
B: Tratându-mă cu blândețe pentru curajul meu de a-mi da voie să văd asta despre mine.
C: Aleg să mă iubesc și să mă accept așa cum sunt, chiar și cu această rană!
SB: Aleg să mă iert pentru toate situațiile în care am suferit expunându-mă pentru a vedea această rană!
SP: Aleg să iert pe … (oricât de greu ar fi, încearcă să identifici persoana care a activat rana în tine) sau, dacă nu pot să iert, spun: Aleg să mă accept pe mine chiar dacă acum nu pot să îl/o iert pe…!
IM: Îmi sunt recunoscător pentru curajul și deschiderea de a încerca să vindec această rană!

VC: Mă iert, mă iubesc și mă accept așa cum sunt!

 

Respiră, eliberează și apreciază-te pentru Ființa minunată care ești!

Cu drag,

Raluca.

Reclame

Despre gelozie

Bine te-am regăsit!

Îţi propun, astăzi, să vorbim despre gelozie. Fiecare dintre noi a trăit măcar o dată în viaţă acest sentiment, ba chiar unii leagă iubirea de gelozie şi condiţionează cumva persistenţa iubirii de existenţa geloziei, măcar a unui dram de gelozie. Tu ce simţi? Este gelozia o dovadă de iubire?

DEX-ul defineşte gelozia ca fiind un sentiment chinuitor şi obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită este necredincioasă.

 

„Întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii,

pentru că el pur şi simplu dispare. El nu era altceva decât absenţa luminii.

La fel, gelozia este absenţa iubirii.”

OSHO

Povestioara 1

„F. sigur mă înşeală. M-am uitat pe whatsapp-ul lui şi mă uit şi când e activ, şi e activ şi nu vorbeşte cu mine. Vorbeşte cu persoana pe care a angajat-o, dar vorbesc mult şi… şi ea e foarte frumoasă. Sunt sigură că mă înşeală… Mereu mi-a fost frică că o să o facă…” (S., femeie, 33 de ani)

Acesta a fost al doilea moment pe parcursul terapei în care gelozia, deşi subiectul feminin al relaţiei diferea, a apărut. Niciodată S. nu avusese dovezi palpabile, dar această frică îi ghida viaţa. Şi suspiciunea îi afecta relaţia: era îmbufnată, rănită, frustrată, dar, totuşi, în timpul orelor de consiliere dădea libertate de exprimare şi părţii sale care punea sub semnul întrebării existenţa acestor aventuri extraconjugale. Şi am pornit împreună pe traseul vieţii sale pentru a înţelege de unde vine această frică. S. avea să descopere că teama vine din copilărie, că cea înşelată fusese mama sa, iar ea aceea care trăsese concluzia că aşa se întâmplă în relaţii de iubire.

„Gelozia îşi are originile în vârsta copilăriei, atunci când copilul simte că unul dintre părinţi – pe care îl iubeşte foarte mult – nu îi dăruieşte suficientă iubire.” (Dr. Miron Itzhak)

Afirmaţia de mai sus i se aplică şi lui S. Fiind mai ataşată de tată, S. este rănită de aventurile acestuia, pe care nu le percepe doar ca infidelităţi faţă de mamă sau ca suferinţă/rană provocată familiei, ci le priveşte ca factori care limitează iubirea parternă şi propriul acces la tată.

Povestioara 2

Fetiţă, 5 ani, foarte geloasă, se simte vulnerabilă când părinţii nu îi dau atenţie, are accese de plâns atunci când tatăl socializează cu alte femei, nu are încredere în sine, are nevoie de confirmări constante că este o fetiţă frumoasă. Mama vine în terapie şi începem să lucrăm pentru a afla de unde vin toate aceste sentimente. Descoperirea mamei: în sarcină, a primit interdicţia de a întreţine relaţii intime cu soţul pentru a nu pune în pericol sarcina. Timp de 9 luni de zile, fiecare se descurcă cum poate, ceea ce o face pe soţie să se simtă anulată ca femeie, neiubită, neapreciată. Femeia pasează toate aceste sentimente fetiţei.

 

Perspective asupra geloziei

Din perspectiva psihologică, gelozia îşi are originea în anxietate, în frică şi este consecinţa unei insecurităţi, cel afectat de gelozie ducându-şi existenţa la graniţa dintre furie, dependenţă, jignire, nesiguranţă.

Din perspectivă spirituală, Jacques Martel consideră gelozia rezultatul acţiunii următorilor factori: nesiguranţă interioară, respect de sine scăzut şi lipsă de încredere în propria persoană (neîncredere care mă face să mă îndoiesc de capacitatea mea de a crea lucruri în viaţa mea sau să îmi fie frică că voi pierde ceea ce am – mai ales partenerul).

Pentru a înţelege gelozia, poate, ar fi utilă o analiză care face diferenţa între sentimentul de gelozie, comportamentul gelos şi persoana consumată de gelozie, care este candidatul ideal pentru dezvoltarea unor comportamente abuzive (sexual şi psihic).  Fiecare individ nutreşte sentimente de gelozie, pe care eu le văd mai degrabă ca pe un alint, ca pe un instrument de testare a iubirii celuilalt, deşi atunci când ajungi să trăieşti IUBIREA, autenticitatea şi abundenţa sa fac inutile toate aceste tertipuri. Comportamentul gelos presupune control, scopul său este îngrădirea libertăţii partenerului. Atunci când o persoană este consumată de gelozie îşi trăieşte relaţia aducând constant acuze celuilalt, este atât de posesivă încât îşi izolează partenerul, îşi ameninţă partenerul cu pedepse fizice şi nu de puţine ori le şi aplică, îşi „sancţionează” verbal partenerul.

De asemenea, psihologii vorbesc şi despre gelozie ca proiecţie inversată … un instrument la care probabil aţi apelat măcar o dată. Acest tip de gelozie apare atunci când o persoană vrea să îşi înşele partenerul şi din diverse motive nu îşi permite să o facă şi atunci începe să să îşi acuze partenerul de o infidelitate.

Şi dacă toate acestea stau la baza geloziei, de ce totuşi oamenii o tratează prin raportarea la iubire?

Programele care ar putea sta la baza acestei răni egotice ar putea fi formulate astfel: „Iubirea este insuficientă”, „Iubirea este limitată”, „Nu merit să fiu iubit/ă”, „Oamenii nu sunt demni de încredere”, „Eu nu sunt demn/ă de încredere”, „Nu sunt suficient de bun/ă”.

Probabil că legătura iubire-gelozie apare tocmai ca urmare a modului în care am internalizat iubirea: ce ni s-a spus despre iubire, cum s-a desfăşurat povestea de iubire dintre părinţii noştri, cea dintre noi şi părinţi (vă aminti-ţi întrebarea Pe cine iubeşti tu mai mult? – poate răspunsul e, cel mai adesea, pe amândoi la fel, dar această întrebare ne dezvoltă înclinaţia spre comparaţii, spre clasamente), de condiţionările cu care am fost „trataţi” pentru a primi iubirea şi care ne-au făcut să tragem concluzia că nu suntem suficient de buni pentru a o primi, de comparaţiile în care am fost incluşi. Şi dacă gelozia are la bază neîncredere şi iubire limitată, probabil că dizolvarea sa vine ca urmare a unei formule de tipul: Mă iubesc şi Mă accept aşa cum sunt (asta înseamnă că sunt şi de încredere şi, dacă eu sunt încredere, înseamnă că şi ceilalţi sunt) + Iubirea este suficientă. Atunci când găseşti rezervorul de iubire din interior, nu îţi vei mai permite să intri în relaţii care sunt sub nivelul tău de dezvoltare. Vei învăţa să iei ceea ce meriţi de la viaţă şi să ieşi din scenariul care nu te pune în valoare.

Dizolvarea

Gelozia este una dintre umbrele noastre (Jung), adică una dintre părţile întunecate/negative ale eului. Este ceva ce vom cunoaşte prin proiecţia asupra celorlalţi. Ca orice umbră este greu de integrat, este ceva ce noi nu vrem să vedem la şi în noi, ce nu putem accepta despre noi. De aceea, proiecţia este mecanismul prin care putem deveni conştienţi de propriile umbre. Ce vedem negativ sau ceea ce nu ne place în ceilalţi este foarte bine exprimat în noi – vă propun ca de astăzi înainte să încercaţi acest exerciţiu: Ce nu îmi place la X? Ce mă enervează în relaţia cu X? Ce trăsături nu îmi plac? Veţi descoperi că adevăratul partener de „conflict” nu e cel din faţa voastră… e mult mai aproape de voi! De fapt, fix de aceea ne enervează, irită, deranjează anumite trăsături pe care le vedem în anumite persoane. Ele sunt ale noastre şi nu le lăsăm să se exprime, consumăm multă enegie pentru a le ţine în frâu, nu le eliberăm, le cedăm din puterea noastră şi ne lăsăm ghidaţi de ele.

Pentru a elibera această rană, cel mai simplu ar fi să alegi să începi terapia. Meriţi!

Dacă nu eşti pregătit, iată câteva sugestii:

  1. Recunoaşte-i existenţa: Te văd gelozie! Îţi recunosc puterea! Nu îţi mai dau din puterea mea! Nu mă mai lupt cu tine!
  2. Observă-te zi de zi şi notează, măcar mental, contextul în care se activează gelozia, ce te agaţă etc.
  3. Dă-ţi timp şi analizează obiectiv situaţia, află ce te declanşează, ce întreţine gelozia, încearcă să îţi aminteşti când şi de ce au apărut primele sentimente de gelozie.

În final, vă propun să reflectaţi la aceste două citate şi să vă daţi răspunsuri autentice:

„Sexul dă naştere la gelozie, dar aceasta e un efect secundar. Nu aveţi cum să scăpaţi de gelozie, căci nu puteţi renunţa la sex. Dacă aţi reuşi să transformaţi sexul în iubire, gelozia ar dispărea de la sine.” (OSHO)

„Dacă iubiţi cu adevărat o altă persoană, aveţi încredere că ea nu se va duce la altcineva. Dacă totuşi o face, înseamnă că nu vă iubeşte, şi în această privinţă nu mai este nimic de făcut. Iubirea adevărată generează această înţelegere.” (OSHO)

 

Cu drag,

Raluca.