Stresul: ce este și cum îți afectează viața

Sunt încordat și gata de atac, inima îmi bate de simt că o să-mi sfâșie pieptul, sunt împrăștiat în o mie de direcții, transpir sau fiori reci pun stăpânire pe mine, respir atât de repede și violent și totuși aerul îmi e insuficient… și cu fiecare gură de aer parcă mai multe gânduri vin și parcă tot mai împrăștiat sunt.

…. am atâta nevoie de control și totuși nu reușesc să controlez nimic, eu trebuie să fac, să fac din ce în ce mai mult, totul depinde de asta. Cum mă văd eu și cum mă văd ceilalți… ambele depind de nevoia asta nebună de a face și controla totul pe care tot eu le-am inspirat-o celorlalți… nu mai pot să îi susțin pe toți… aș vrea să vadă că nu sunt atât de puternic… dar nu știu cum să schimb asta.

… țip din orice… nici măcar nu îmi dau seama de asta și nici măcar nu îmi dau seama că îl rănesc pe celălalt.

Am hipertensiune, nu am niciodată timp suficient, sunt extrem de competitiv, sunt perfecționist, îi judec pe toți și mai ales pe mine…. 

Te recunoști? Acestea sunt doar câteva descrieri ale unor persoane care se confruntă cu stresul de lungă durată. De atât de mult timp se confruntă cu el încât, dacă le-ai spune relaxează-te, ți-ar spune că habar nu au cum să facă ceea ce le ceri (s-ar putea chiar să îi enerveze sugestia).

Stresul este o caracteristică a vremurilor pe care le trăim. Trăim într-un mod alert, cu mintea orientată spre proiectul următor, uităm să respirăm, trăim sub imperiul lui trebuie să fac mai mult, și mai mult, și al lui nu am niciodată suficient timp.

Ce este stresul?

Stresul este un răspuns de supraviețuire, este o „reacție firească a organismului care survine ori de câte ori trebuie să facem un efort pentru a ne adapta unei situații” (Lelord, Francois, Andre, Christophe, Cum să ne comportăm cu personalitățile dificile, pg. 156).

Într-un eveniment stresant, organismul se mobilizează să furnizeze un răspuns prin activarea a trei dintre sistemele sale: nervos, endocrin, imunitar. Mai exact, atunci când ne întâlnim cu un factor de stres, acea parte a corpului – ochi, nas, urechi, mușchi etc. – care a observat prima prezența acelui factor transmite un mesaj creierului prin intermediul nervilor. După ce mesajul este decodificat, iar creierul stabilește că percepe factorul extern ca fiind unul stresant, este mobilizat sistemul endocrin pentru a elibera hormonii care ajută corpul în emiterea răspunsului la factorul stresant. Eliberarea hormonilor în situațiile de urgență diminuează sistemul imunitar, pentru că declanșează un răspuns chimic, iar corpul este inundat cu cortizol, ceea ce duce la un proces inflamator (specific și în cazurile de cancer).

Atunci când ne confruntăm cu stresul, suntem fiziologic și psihologic în stare de alertă. Această reacție la stres vine cu un preț energetic. După expunerea la stres este foarte probabil să simțim nevoia de a ne izola pentru a ne reface. Dar, dacă starea de stres de prelungește sau se repetă, ne confruntăm cu oboseală cronică, pentru că trăim într-un dezechilibru permanent, și devenim foarte receptivi la boli.

Ce trebuie să reținem este că perspectiva personală este cea care determină reacția la stres.

Spre exemplu, modul în care percep eu furtuna, cu vântul său turbat este foarte probabil diferit de percepția ta. Dacă pe mine mă face să mă încordez și să spun vreo trei rugăciuni, reacția ta ar putea fi una relaxată „uite vine furtuna, mai curăță atmosfera de praf, furtuna e un fenomen natural”. Eu, experiențele anterioare, informațiile pe care le-am integrat de-a lungul vieții asupra unui subiect sunt factori care determină modul de raportare (definesc factorul extern ca fiind unul stresant sau nu) și reacția la un factor extern. Eu decid dacă lucrul X mă stresează sau nu.

Boli cauzate sau amplificate de expunerea la stres pe termen lung

Într-o situație stresantă, epinefrina (adrenalina), care este eliberată în organism, produce o serie de schimbări fiziologice:

– Inima bate mai tare și împinge sângele către mușchi, inimă și alte organe vitale,

– pulsul și tensiunea cresc,

– respirația devine superficială și rapidă,

– plămânul încearcă să capteze cât mai mult oxigen, surplusul de oxigen ajunge în creier și crește starea de alertă.

– Simțurile se ascut.

 

Noi am fost echipați să facem față acestor provocări, dar atunci când încordarea se prelungește pe termen lung, când rămânem în această stare continuă de încordare, încep să apară problemele.

În stresul pe termen lung, sistemele corpului rămân „blocate” în acest mecanism de răspuns, corpul e încordat, inundat cu hormoni, respirația este superficială, individul este paralizat de frică. Și ce e mai pervers, este faptul că trăim atât de mult în stres încât nici măcar nu mai suntem conștienți de asta, ajungem să credem că așa trebuie, așa e normal – ei bine poate așa crezi, dar cu siguranță nu e NATURAL. Stresul este o luptă în care mobilizezi toate resursele pentru a supraviețuii. În stresul pe termen lung corpul este privat de odihnă, domolire și atunci începem să ne îmbolnăvim (și ne întrebăm de unde sau cum de).

Stresul afectează, așadar, întregul nostru organism. Mai jos, îți propun să trecem în revistă efectele expunerii la stres asupra diferitelor sisteme ale corpului.

  • La nivelul sistemului nervos: anxietate (Anxietatea este o îngrijorare față de anumite evenimente sau activități, îngrijorarea fiind asociată cu simptome somatice sau cu alte simptome specifice anxietății: neliniște, oboseală, iritabilitate, tensiune musculară, probleme de concentrare, tulburări ale somnului. Dacă stresul este un răspuns la o amenințare, anxietatea este o reacție la stres.), depresie, insomnie, tulburări de memorie, tulburări alimentare (bulimie/anorexie).
  • La nivelul sistemului cardiovascular: hipertensiune (Deși nu stresul cauzează hipertensiunea, el o întreține și are un impact asupra evoluției sale), aritmii, risc de atac de cord. Stresul cronic contribuie la problemele pe termen lung ale inimii și vaselor de sânge.
  • La nivelul sistemului imunitar: inflamație, risc sporit de infecții bacteriene și virale, risc sporit cancer de colon, risc sporit de boli autoimune: artrita reumatoidă, psoriazis, tiroidita autoimună etc.
  • La nivelul sistemului digestiv: indigestie, colită ulcerativă, reflux gastric, arsuri, constipație, diaree, ulcere și dureri puternice de stomac în absența ulcerelor etc.
  • La nivelul sistemului endocrin: insuficiența/epuizarea suprarenalelor, rezistență la insulină, hipotiroidism etc
  • La nivelul sistemului respirator: sindromul de hiperventilație cronică, sinuzită, astm bronșic
  • La nivelul scheletului și musculaturii: slăbiciune musculară, fragilitate osoasă, mușchi tensionați (în special în zona gâtului) etc.
  • La nivelul creierului: stresul cronic este factor de risc în caz de AVC.
  • Alte manifestări: oboseală, gingivita/boala periodontală, pierderea părului, scăderea dorinței sexuale, ticuri, urticarie etc.
  • Studiile demonstrează că persoanele stresate au tendința de a se îngrășa în zona abdomenului.

 

Dacă stresul este ceva ce întâlnim zi de zi, totuși putem să fim stresați și sănătoși?

Răspunsul este da!

Un studiu realizat de Kobasa et al. (1979) arată că pentru a rămâne sănătos, un individ, care trăiește situații stresante, trebuie să fie:

– în contact cu sine

– deschis

– orientat către realizarea obiectivelor

– mai puțin nihilist

 

Tehnici pentru diminuarea stresului

Pentru a ne dezvolta mecanisme care să ne ajute să facem față stresului, secretul e întoarcerea la noi. Elementul cheie este să începi să stai în tine, să analizezi zi de zi factorii care ți-au produs disconfort. Apoi, după ce ai identificat factorii, vezi cum te afectează (produc îmbolnăvire?). Îți propun mai jos o serie de tehnici care să te ajute în gestionarea stresului. Cea mai importante dintre toate mi se pare respirația abdominală. Este la îndemână, poți să o practici oricând și oriunde, nu necesită nimic suplimentar… doar disciplină.

  1. Respirația abdominală – poți sta în picioare, pe scaun sau întins. Tot ce trebuie să faci este treci de la respirația toracică la cea în care duci aerul în abdomen, antrenând diafragma. Plasează o mână pe abdomen și una pe torace. Mâna de pe abdomen trebuie să se miște pe inspirație și pe expirație.
  2. Exercițiile de relaxare: meditația sau imageria ghidată, incluse în ritualurile zilnice, previn degradarea sistemelor corpului.
  3. Gândirea pozitivă – Percepția este cea care afectează răspunsul la stres. Studiile arată că cei care cred că fac lucrurile bine, chiar fac asta mai bine decât cei cu aceleași condiții fizice, dar care nu sunt la fel de pozitivi. Cercetătorii sugerează că anxietatea și emoțiile negative, de tipul ostilității, influențează funcționarea sistemului imunitar.
  4. Susținerea apropiaților – potrivit cercetătorilor, persoanele cu un grup amplu de sprijin social au o sănătate mai bună și sunt mai rezistenți la infecții și boli. Așa că ai putea în programul tău ocupat să faci loc unei întâlniri cu un prieten.
  5. Exercițiile cardiovasculare.

 

Cu drag,

Raluca.

Reclame